84
Burebista şi-ci form at personalitatea — ne
spune Iosit C onstantin
Drăgan în lucrarea
„Noi tracii“ — pornind
de la cunoaşterea
realităţilor tării.
A început prin vizitarea triburilor trace,
apoi a cetăţilor greceşti de pe litoralul Mării
N egre, a în v ă ţa t elina şi latina, curent vorbită
ca o a doua lim bă pe aceste teritorii, şi o bună
trucată de v rem e a trăit pe la curţile diferiţi-
lor regi care ulterior aveau sâ-i devină c lie n
telari. Interesat să cunoscă m odul de viată din
societatea \r e m ii sale, cu nobilii arată deprin
derile sale alese, iar cu oam enii de jos cu care
um bla la vînătoare, se purta în aşa iei încât
ei să-l sim tă ca pe unul de ai lor. A în tîln it in
peregrinările sale, celţi
rătăcitori şi va ii
deprins poate şi limba galică — m ai puţin
com plicată decit franceza de azi, şi mai upro-
piată de lim ba latină şi deci şi de lim ba dacă,
după cum crede sa vantul G onzague de R e y-
nold. A ii poliglot era şi atunci o condiţie
pentru cel ce se pregătea în arta conducerii.
A fost Burebista un mare geniu m ilitar, un
as al bătăliilor, un strateg cu o concepţie scli
pitoare în întocm irea planurilor de acţiune, cu
un instinct precis şi sigur in e xe c u ţie ?
Profesorul Radu V u lp e dă răspuns acestor
întrebări. El arată că Burebista n-a ajuns să-şi
m ăsoare forţele cu un duşm an foarte puternic.
C elţi i, bastarnii pe care i-a supus nu c o n s
tituiau o mare putere, deşi celţii mai ales erau
războinici vestiţi. Burebista nu s-a c o n fru n
tat nici cu A rio v ist —- regele germ anilor suebi
— care a încercat şi el să urm ărească tribu
rile germ ane, dur care s-a îndreptat spre Galia
iar Burebista spre ţărm urile P ontului Euxin,
deci în direcţii opuse, nici cu Cezar.
Deci Burebista n-a ajuns să intre în c o n
flict direct cu nici una din personalităţile m i
litare ale \ rem ii : El a supus pe rîncl sem in-
ţile străine pătrunse in aria de locuire a daco-
get'dor.
Pentru asem enea acţiuni nu era ne\ oie de
calităţi strategice şi tactice ieşite din com un.
Totuşi trebuie să ţinem seam a de prestigiul
im ens de care s-a bucurat Burebista în faţa
triburilor daco-getice care se aflau în faza
dem ocraţiei m ilitare, cînd războiul era princi
pala preocupare a tuturor şi cinci autoritatea
unui şef nu putea li cîştigată decit prin m erite
reale de conducător in luptă. O ri aceste m e
rite trebuie să le fi a vu t Burebista.
Unii conducători ai uniunilor tribale se voi
ii îm p o trivit lui Burebista ca şi ceRii, bas
tarnii, sarm a(ii, cetăţile greceşti. In cele din
urmă, însă i-a supus pe toţi.
Toate acestea au fost posibile nu num ai da
torită superiorităţii forţelor arm ate de care
dispunea Burebista — Strabori m enţionează că
Burebista putea să trim ită în luptă pînă la
CURIERUL
LICEULUI
2 0 0 .0 0 0 d e oam eni — , ci şi m anevrărilor cal
ciilate, rapide pe un asem enea va st teritoriu.
Era n evo ie sigur d e m ultă pricepere pentru
a cădea prin surpriză asupra duşm anilor, de
a-i îm piedica să se coalizeze. Deci Burebista
nu putea fi un conducător oarecare.
C ontem poranii l-au asem uit adesea cu A -
lexandru cel M are, dar spre deosebire de m a
rele său înaintaş, Burebista era m ai prudent,
mai cum pătat. Particpînd la unele incursiuni,
urmărea îm preună cu statul m ajor punerea in
practică a planurilor făurite de el, de pe p o
ziţia înaltă de observaţie a câmpului de bă
taie. N iciodată nu s-a lăsat surprins în în v ă l
m ăşeală ştiind cit de dezastruoasă este a b sen
ta com andantului.
Ca şi A lexa n d ru , Burebista a obţinut rezu l
tate uim itoare, deşi cu m ijloace diferite.
Energia sa, autoritatea, isteţim ea de spirit,
capacitatea de gînditor politic şi organizator,
m ăiestria de a conduce m asele, valoarea sa
m ilitară, toate trebuiesc p rivite Ia superlativ.
Burebista a depăşit în im portanţă lim itele is
toriei neam ului său, înscriindu-se printre g e
niile antichităţii.
El este dem nul rival al lui Cezar, care e
gata să pornească îm potriva sem eţu lu i rege
de la Dunăre. Dar intenţia este curm ată ele cri
m inalele pum nale care pun capăt v ie ţii lui
Cezar in anul 44 î.e.n.
„Cit despre Burebista — ne spune tot Stra-
bon — acesta a sfîrşit prin a li răsturnat de
nişte răsculaţi, înainte ca rom anii să fi por
nit cu armată îm potriva lui.“
A cei răsculaţi trebuie să ii fost c îte va că
petenii, \îr fu r i ale aristocraţiei daco-getice,
cărora nu le c o n ven ea statul centralizat şi s u
punerea fată de Burebista. A c e ştia vo ia u să
ducă societatea geto-dacică înapoi la vechile
stări care le asigurau deplina autonom ie.
N um ai că istoria nu putea fi dusă înapoi.
M oartea lui Burebista n-a p u tu t determ ina
dispariţia condiţiilor o b ie ctive care au im pus
crearea statului, dar consecinţa im ediată a
fost destrăm area m arii stăpîniri înjg h eb a te cu
atîta trudă şi sacrificiu. O serie de regiuni
s-au desprins din statul centralizat. A c e s t stat
nu dispare însă. Pe tronul lui se succed o serie
de- regi : D cceneu, C om osicus, C oryllus, Sco-
rylo Duras — D urpaneus, D ecebal, cum aflăm
de la Iordanes. Burebista şi-a închinat în tre a
ga viaţă ridicării neam ului său.
N u m ele lui se înscrie între m arile persona
lităţi ale antichităţii.
D aco-geţii l-au dat Europei antice pe Bu
rebista — cel m ai de seam ă om politic al lu
m ii ,,barbare", tot aşa cum Rom a l-a dat pe
Cezar.
IONESCU
DEMISA,
VIII
B