46
CURIERUL LICEULUI
Ce vom mînca în anul 2000 ? ( adaptat după revista Passe-Partout )
în tarile industrializate , adică în ţările unde sînt industrii avansate , cu m ulte uzine , se spune că ,, omul îşi crează m orm întul cu furculiţa ". M ulte boli foarte serioase sînt cel mai ades cauzate de o alim entaţie necorespunzătoare . M . ncăm prea m ult zahăr şi g răsimi , prea m ultă carne . De exem plu , francezii ,, înghit " 90 kg de carne şi 40 kg de zahăr pe an , pe fiecare persoană , faţă de 20 kg şi 30 kg numai , acum 100 de ani ! Şi apoi , ei nici nu mai m ănîncă m ulte legum e şi nici cereale . Cine nu are în farfurie o bucată m are de carne , se sim te cu stom acul gol !
O bişnuinţele noastre alim entare şi natura hranei noastre s-au schim bat m ult într-o sută de ani . Atunci , ce va fi în anul 2000 ?
T rebuie să ne gîndim că hrana pe care o risipim astăzi ne va lipsi mîine . Pe de altă parte , populaţia este din an în an m ai num e roasă , m ai ales în ţările neindustrializate , unde agricultura , foarte slabă , nu ajunge să hrănească oamenii . Iată de ce savanţii caută noi surse de alimentare .
D E L A F E R M E L E M Ă R I I ...
Astăzi , toate cercetările se îndreaptă spre alim entele care vor putea înlocui carnea . Se gîndesc m ai întîi la peşti . Dar „ proviziile " pescuitului nu sînt suficiente pentru a trim i te destul peşte pe toate pieţele . Atunci , de ce să nu creştem în adevărate „ ferm e ale m ării " peşti , aşa cum se cresc vaci la ţară ? Pot fi supravegheaţi cu uşurinţă şi hrăniţi bine ...
D ar aceasta nu este totul . încercările au arătat că acum este posibil să se facă culturi de alge . Se cultivă aceste plante ale m ării pe fire groase , aşa num ite „ linii ", chiar dedesubtul suprafeţei mării . Pot fi astfel recoltate fără problem e . Este o hrană uşor de produs şi puţin costisitoare căci este fabricată pornind de la energia solară ( a soarelui ) reţinută de m ări care , să nu uităm , acoperă 71 % din suprafaţa Păm întului ! In sfîrşit , se poate obţine , de asemenea , din alge o sursă de energie sub form ă dei gaz , m etanul .
... L A P R O T E I N E L E V E R Z I
Dar savanţii nu se interesează num ai de peşti şi de alge . Ei fac în acest m om ent cercetări asupra plantelor şi a arborilor . Şi studiile lor nu duc lipsă de imaginaţie . J u d e c a ţi :
P en tru ei este foarte posibil să . fabrice " alim ente noi pornind de la proteinele vegetale , de exemplu , pornind de la frunze şi rădăcini sau de la ierburile care se dau astăzi iepurilor . Dar cine va accepta să guste „ ierburi pentru iepuri " ? Nimeni , bineînţeles ! Atunci , savanţii „ ne şmecheresc " puţin prezentînd proteinele verzi sub form a unor m inunate antricoate de porc şi alte m ezeluri pe care avem obiceiul de a le cum păra . Asem ănarea este frapantă ! Şi iată : vom frige esealop-uri de grîu şi vom fierbe înăbuşit felii de cireş !
Aceasta ne pare o ideie nebună . Totuşi , proteinele verzi şi ferm ele m ării reprezintă o speranţă pentru ţările neindustrializate , unde oamenii încă m or de foame . în zece , poate cincisprezece ani , va trebui să începem a ne schim ba solidele obiceiuri şi să privim cu un ochi atent , pentru a nu spune chiar gurm and , „ prăjiturile cu flori de cireş " şi „ steak-urile cu iarbă de cîmp ".
FUMEA DAN , IX C / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / ; / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / / « / / / / / / / / / / « / / / ,
Savantul am erican Dr . I . A SIM O V desfăşoară m uncă de cercetare cu o arie v astă : de la fizică teoretică , la biochim ie publicînd m ateriale despre antigravitaţie , ceasurile biologice , efectul unei forţe irezistibile ce întîlneşte un obiect fix . De data aceasta răspunde la întrebarea :
CARE ESTE V ITEZA LUM INII ? ( după revista „ Science Digest ")
întotdeauna spunem că nimic nu este m ai rapid decît viteza luminii . D ar care este viteza reală a luminii , în cifre ?
Fizicienii au lucrat la determ inarea vitezei luminii de foarte m ult timp . Incepînd cu 1849 , au fost făcute încercării de a fotografia razele de lum ină înainte şi înapoi prin interm ediul oglinzilor , şi de a aprecia într-un fel sau altul infim a fracţiune de secundă care îi trebuia lum inii p en tru a călători cîţiva kilom etri sau chiar cîţiva m etri .
Aşa s-a p u tu t calcula cît de departe poate ajunge lum ina într-o secundă .
In 1923 , A . Michelson s-a folosit de două culm i m ontane , în California , care erau la o distanţă de 2 2 de mile .