tea, unele calităţi ale firului de păianjen au rămas încă doar deziderate. Rezistenţa lui este de 3 ori mai mare decît a unui fir de oţel de dimensiuni comparabile, iar fineţea şi elasticitatea lui sînt, de asemenea. superioare. Toate constituie întrebări şi probleme de rezolvat pentru bionică? Biologia se prezintă astfel ca un teritoriu de explorat, plin de bogăţii încă neimaginate. 2.— Biocibernetica în acelaşi timp cu bionica există şi lucrează o altă ştiinţă, mai complicată şi potenţial mult mai eficientă, care reprezintă o înlănţuită şi imediat următoare verigă a sa: cibernetica. Pătrunderea ei în marile taine ale vieţii, în primul rîr. d a dirijării şi conducerii proceselor vitale, pentru a le cunoaşte şi a le utiliza, a creiat biocibernetica.
Biocibernetica este ştiinţa rezultată din fuziunea unor intense zone din cibernetică şi din biologie venite în contact ca urmare a progreselor pe care aceste două ştiinţe le-au înregistrat în ultimii ani.
Plecînd de la faptul că fenomenele şi comportamentele complexe nu pot fi o simplă însumare a unor părţi care conlucrează sau a unei sinteze de eforturi conjugate, biologia descriptivă a găsit brusc în cibernetică un instrument de introducere pentru toate sistemele sale a unor scheme de dirijare, a unei automatizări, matematizări şi a conceptului de informaţii şi comenzi, calea pentru un progres de mare amploare.
Acest lucru a devenit cu atît mai evident cu cît încercările bionicii de a creia maşini care să imite modelele vii au arătat că a ajunge la complexitatea materiei vii este foarte greu.
Atunci biologia analizînd diferitele definiţii ale ciberneticii şi-a ales dintre ele pe cele care spuneam că ea este „ ştiinţa comportamentelor finalizate ", „ o ştiinţă a conducerii sistemelor ", o ştiinţă a transmiterii, memorizării şi prelucrării informaţionale, a reglării, conducerii şi organizării generale a sistemelor interconectate " *), le-a reţinut şi le-a aplicat în studiul structurii sistemelor biologice.
Cercetarea pe care trebuie s-o întreprindă biocibernetica este stupefiată prin anvergura ei. Reluînd în alte forme exemplele clasice, într-o cursă de cai, de exemplu, putem constata că întrecerea presupune mişcări care se petrec cu o mare repeziciune şi într-o diversitate adaptativă atît între cal şi călăreţ cît şi între concurenţi în ansamblul lor. mişcări care exclud şi posibilitatea ca ele să fie comandate de creier. în funcţie de desfăşurarea concursului, mişcările sînt în permanenţă corectate după principiul adaptabilităţii şi retroaeţiunii. Informaţiile vin în cascade prin toate canalele( optic, auditiv, tactil) contribuind la formarea „ programului ". De fapt, al cărui program?
Sistemul format din cal şi căruţă are în acest caz un program care include un rezultat final, construit pe dorinţa de a se clasa cît mai
*) T a b le s ro n d e s su r la fo rm a lis a tio n de la C ybernîtique, N am ur 1971. bine, iar acest. program prestabilit nu trece în real decît în măsura în care concepţiile acţionează asupra sa.
Căutarea unui program, a legilor
ccre- 1 conduc este, de fapt, obiectul biociberneticii, este biocibernetica în acţiune. Biocibernetica este locul de integrare în studiul biolo- logiei, a teoriei matematicii a informaţiei, a cercetării operaţionale, oferind în acelaşi timp părţi constituente ciberneticii însăşi. Schema de funcţionare şi organizare a scoarţei cerebrale, reglarea nervoasă şi hormonală, autocontrolul şi autoreglajului sînt, în acest context, înţelegerea mecanismului de adaptare şi de integritate în sisteme superioare.
Problema localizării memoriei s-a dovedit insolubilă în sistemul descriptiv histo-morfologic şi chiar în cel dinamic, fiziologic. Mecanismul memoriei nu rezidă în sau numai în conexiunea celulei nervoase; el este implantat mai profund, în a- dîncurile celulelor, a A R. N.-ului dînd aşa-numita memorie de durată, diferită de cea operaţională, fugitivă. Experienţe mult controversate în care animale inferioare fără capacitatea de a desface proteina. primeau A. R. N. cu o anumită memorie şi menţineau obiceiurile transmise, poate fi o ilustrare a unui fapt, a explicării sediului lucrurilor învăţate dar nu şi o explicaţie a transmiterii. Biocibernetica trebuie să imagineze, pe baza elementelor cunoscute, mecanismul de conducere şi de ajutorare care strînge într-un fenotip o mare parte a experienţei de veacuri a speciei căreia aceasta îi aparţine.
Memorizarea pe ' calculator a unor procese cerebrale reale cu care s-au provocat artificial reacţii cerebrale identice celor naturale a fost făcută deja la Universitatea din Yale. înregistrarea impulsurilor trimise de creier au fost înmagazinate în computere care, retrans- miţîndu-le la un anumit interval de timp, a provocat reacţii emoţionale şi motorii de aceeaşi valoare cu cele produse de creier. Asemenea conexiuni determinate experimental, există în mod natural între diferite creiere. Cel mai celebru caz este cel al americanului Edgar Caryce din Kentucky care declară( şi dovedeşte) că are senzaţia că poate intra în contact cu orice subiect căruia îi poate lua informaţiile care-i sînt necesare *).
Există, de asemenea, posibilitatea întocmirii unor sisteme de selectare şi de decizie— elemente de prim plan ale gîndirii— pe care computerele le iau în cele mai optime condiţii.
Tehnica a pătruns adînc în biologie şi conlucrînd cu ea înfăptuieşte lucruri excepţionale. El realizează maşini electronice de vorbit( Voice corder) proteze pentru înlocuirea membrelor, revitalizarea muşchilor prin impulsuri înregistrate de la persoane sănătoase, s-a modelat un embrion pe calculator electronic etc.
*) E R IC H V O N D Â N IK E N— A m in tiri despre viitor
Biocibernetica găseşte şi realizează lucruri spectaculoase în multe domenii, ca subproduse ale modului general de analiză, coordonare şi autoreglare. Concernul american General Electric a perfecţionat un regulator cardiac bazat pe tehnica unor computere care face ca inima suferindă să bată normal. El este prevăzut cu două viteze care permit pacienţilor să-şi regleze inima pentru o partidă de tenis sau pentru o partidă de pescuit.
Terenurile agricole şi biocenozele se studiază acum prin tehnica computerilor în care se introduc modele în care intră diverse componente; acestea pot include plantele, ca producători, animale ierbivore drept consumatori şi rezervorul de substanţă minerale necesare pentru creşterea plantelor( solul). Se obţine astfel, plecînd de la faptul că modificarea numărului componenţilor modelului are un caracter probabilistic, ecuaţii diferenţiale care descriu starea sistemului şi, de asemenea, un şir de ecuaţii diferenţiate pentru valorile medii ale numărului componentelor biocenozei. Studii pe această bază au permis modelarea ecosistemelor şi ridicarea productivităţii sau stabilităţii lor.
Biologia se materializează cu repeziciune şi fără a-şi pierde esenţa ei particulară se încadrează şi foloseşte cele mai noi descoperiri ale tehnicii. în felul acesta ea devine un obiect de studiu pentru cibernetică; mai mult prin forţa ei ea cucereşte o parte din această ştiinţă de esenţă, dînd în final biocibernetica. o speranţă matematică a biologiei de mîine. 3.— Ce aşteptăm de la biologie? Necesităţile umane sînt din ce în ce mai mari şi biologia trebuie să-şi aducă aportul la cunoaşterea omenirii. Fonduri uriaşe sînt alocate pentru cercetări dintre cele mai îndrăzneţe.
Laboratoare de mare prestigiu, înzestrate cu utilaje ultramoderne şi cu echipe de cercetări de vocaţie şi de talent, pregătesc în acest marc context realizări numeroase « dintre care putem cita: determinarea sexului embrionului, posibilitatea transplantării de organe, problema longevităţii, a tinereţii vîrstnice, a inteligenţei de împrumut, a înlăturării durerii, a conservării prin frig a cadavrelor pentru a le trece peste secole şi a le reînvia, modificarea eredităţii prin chirurgie genetică sau fabricarea de celule.
Ne putem opri asupra unora dintre proiectele de cercetare pentru a verifica plauzibilitatea şi probabilitatea rezultatelor care se aşteaptă.
Criobiologia este un vis sau o realitate? Cinsprczece persoane sînt criogenizate astăzi în Statele Unite într-o tehnică în care corpul este răcit iniţial la— 10 ° C( în final se ajunge la '— 193 ° C), sîngele extras, conservat separat şi înlocuit cu o soluţie menită să conserve organismul. Decedate ca urmare a unor maladii ca: diabetul, afecţiunea renală şi atacul ds cord, persoanele criogenizale aşteaptă într-un bloc de ghiaţă, într-un „ suspence " pentru secole, găsirea de remedii pentru bolile lor. Să menţionăm pentru a ilustra permanenta legă