BIOLOGIE
Cartea naturii nu se lasă citită prea uşor. Pentru aceasta tre
buie o pregătire temeinică, multă răbdare, perseverenţă, ima
ginaţie, pasiune si curaj
N. BODNARIUC
P E R S P E C T I V E Şl DI SCI PLI NE NOI
ÎN BI OLOGIE
Ca şi tehnica, biologia face progre
se uimitoare,
depăşind în viteză
stadiile descriptive şi contemplati
ve. Adaptînd şi folosind cele mai
noi cuceriri ale ştiinţei, biologia îşi
făureşte noi ramuri cu ajutorul că
rora avansează în secretele vieţii şi
ale echilibrelor biologice pe Terra.
Răsfoind cîteva lucrări moderne,
atenţia ne-a fost atrasă de două dis
cipline pentru noi aproape inedite :
bionica şi biocibernetica. Interesul
pe care ni l-au stîrnit ne-a dus la
alcătuirea acestui referat în care am
redat ceea ce am crezut că este mai
semnificativ şi mai necesar pentru
viitorul biologiei.
1. — Bionica şi tehnica
Tentativa vie şi bruscă ce a apă
rut în faţa constructorilor de tot
felul de a împrumuta schema de la
sisteme existente în natură, de a
îmbunătăţi şi perfecţiona, în apara
tele şi maşinile lor, prototipurile din
numeroasa lume a fiinţelor a creat
bionica, disciplină în studiul căreia
sînt cuprinse eforturile fizicienilor,
matematicienilor şi biologilor.
S-a constatat, de cele mai multe
ori cu uimire, că marile descope
riri n-au făcut în esenţă decît să
copieze, într-un fel sau altul, natu
ra sintetizînd tehnica cu ideile pe
care şi le-a furnizat. Iată, de pildă,
aparatul de fotografiat este o va
riantă a ochiului ce poate recepţio
na imagini color de foarte bună
calitate şi care, mai perfecţionat de
cît orice aparat de fotografiat se re-
încarcă automat şi rapid pe toată
durata vieţii. De asemenea, organis
mul viu este o maşină a cărei func
ţionalitate trebuie cunoscută nu nu
mai pentru a o repara la nevoie,
ci pentru a prelua în folosul nostru
cele mai bune idei pe care ni le
poate sugera. Bionica a început, în
tr-un joc de cuvinte, înainte de a
fi existat !
Bionica nu imită doar natura,
pentru că scopul ei este cu totul
altul şi anume : ea doreşte să fo
losească principiile care ies la iveală
din studiul structurilor vii, ideile
care vor forma noi aparate şi dispo
zitive. Bionica
este un domeniu
unde previziunea şi ipoteza devin
deosebit de îndrăzneţe
integrîn-
du-i-se ca părţi componente. Pentru
a găsi explicaţii atîtor minuni vii
care ne împresoară de pretutindeni,
dar pe care, din cauza numărului
imens şi a patimii aşternute
de
preocupările cotidiene peste imagi
naţia noastră, le ignorăm uitînd să
întrebăm mereu, de ce, cu candoarea
şi curiozitatea copiilor, este nevoie
de această aventură în viitor, de ce
avem nevoie să facem ipoteze şi să
fab ulăm.
Pătrunderea şi utilizarea tainelor
lumii fiinţelor nu se face însă doar
------------
52
----------------------------------------- -
prin studierea şi contemplarea natu
rii, ci dimpotrivă, prin descoperiri
făcute de tehnică adesea indepen
dent de biologie. Secretul radarului
liliecilor, în mare parte cunoscut de
zoologie, a fost descoperit în între
gime numai atunci cînd s-au cu
noscut şi s-au folosit ultrasunetele.
Totdeana. ştim din istoria ome
nirii, că lucrurile care ne-au încon
jurat, în special cele din lumea vie
ne-au fost modele de mare preţ în
tot ceea ce întreprindem şi ceea
ce am făurit.
Din totdeauna natura s-a dovedit
a fi un nesecat izvor de informaţii
şi inspiraţii de mare valoare.
Poate că păstrăvul a fost un model
pentru torpilă, frîngherul care în
noadă toroanele frînghiei, nu a avut
oare la bază mişcarea păianjenului
care-şi ţese pînza ?
Dar din domeniul presupunerilor
putem veni uşor în cel al lucruri
lor palpabile şi iată cîteva din rea
lizările făcute pe baza studiilor de
bionică şi de asemenea, cîteva pro
bleme pe care ' această ştiinţă este
chemată să le . rezolve.
Ochii broaştei percep imaginea în
funcţie de contrastul care se sta
bileşte între fundal şi silueta cor
pului în mişcare. Informaţia pe care
ochiul o comunică
creierului cu
prinde viteza exactă a muştei sau
coleopterului, ceea ce explică nimi-
citoarea precizie a prinderii prăzii.
Pe această bază savanţii au con
struit retinatronul care evaluează
direcţia şi viteza corpului mobil şi
urmăresc cu el zborul avioanelor.
Detectorul
de unde al liliecilor
despre care am mai vorbit, şi care
este mult mai perfecţionat, pentru
distanţe mici, decît radarul, a inspi
rat construirea sondarului — un a-
parat care-i călăuzeşte pe ochi în
mers, după sunetele reflectate de
diferitele obstacole. Delfinii au astfel
de emiţătoare-receptoare pe partea
antero-laterală a craniului şi pot
emite sunete cu frecvenţe cuprinse
între 3 şi 200 Hz. Cu ajutorul lor se
orientează, calculează vitezele şi-şi
prind hrana. Toate acestea se în-
tîmplă, însă, într-un mediu mult
mai dificil decît aerul, într-un me
diu în care radarul este neputincios
din cauza existenţei unor ciudate
canale de comunicaţie, în aparent
omogena apă *).
Ţesuturile de rezistenţă ale plan
telor ierboase, sclerenchimul şi co-
lenchimul sînt model — deja apli
cat — pentru sistemele de rezistenţă
din construcţii. Consolidările laterale
sau angulare sînt prezente în sche-
renchim, de pildă, ca şi în piesele
de rezistenţă.
Secţiunea celulelor
acestor ţesuturi ne arată, de obicei,
forme hexagonale, adică exact ceea
ce numeroasele cercetări desfăşu
rate în timp, au recomandat ca fiind
modelul optim de a suporta presiu
nile cele mai mari. Şi aripile avioa
nelor au acum, ca elemente de re
zistenţă, aceste obişnuite elemente
hexagonale. înfăţişarea unui „Con
corde” francez, ca de altfel a celor
mai multe supersonici, aminteşte
cu forţă pe cea a unor uriaşe păsări
de pradă. Aici, inginerii şi-au în
trecut, în multe privinţe, prototi
purile.
Ce ar fi interesant să găsim pen
tru bionică ? Să ne oprim pentru
a găsi interferenţe îo'tre tehnică,
lumea vie, ştiinţa conducerii şi e-
senţa lucrurilor şi a ilustra astfel,
posibilităţile bionicii, printre altele,
şi la cîteva exemple date de Igor
Guberman, deja citat de noi pînă
acum în eseul său de bionică **).
Ar fi interesant să aflăm cum de
doarme ursul 3 luni şi ce se întîm-
plă cu metabolismul lui ? Care sînt
oare mecanismele de reglare a popu
laţiilor de Lemnigi — rozătoare din
nordul Europei care nu ezită să se
înece cu sutele de mii atunci cînd
densitatea
lor atige limitele
de
strees ; şi foarte interesant pentru
biologie şi oameni este să cunoaş
tem tehnica planării şi a mişcărilor
bruşte la păsările de pradă (într-un
anumit fel ea a fost copiată la con
strucţia helicopterului.
Cum poate „ tzobacterul” să asi
mileze azotul din aer fără a avea
nevoie de marile temperaturi şi pre
siuni pe care actualul sistem al lui
Haber le necesită ? Realizarea unui
procedeu bazat pe reproducerea me
canismului de acumulare de azot
de către această bacterie ar fi o
mare operă pentru agricultură. Cu-
noscînd de asemenea toate secretele
fotosintezei am putea sintetiza, aşa
cum face naturra. sute de milioane
de tone de proteine, glucide şi gră
simi numai din apă şi din aer. Scor
pionii rezistă la iradieri de valoare
a 80 000 de rongeni. Care este me
canismul ? Institute întregi de cer
cetare sînt interesate în această teh
nică, acuma, în perioada în care
noi, oamenii ne aflăm în pragul
erei atomice.
Cum reuşeşte ovixul să trăiască
fără să bea un timp îndelungat ?
în ce constă
secretul longevităţii
broaştelor de Galapagos care ating
frecvent 200 de ani ? Cum de ajung
arborii de seavoia să crească atît
de înalţi ?
Fibrele sintetice se fabrică acum
în toate ţările lumii ; fineţea, fru
museţea şi trăinicia pe care le pose
dă au adus contribuţii însemnate la
bunăstarea omenirii. Cu toate aces
*) A L . IO N E S C U — C ib e r n e tic a
d iu l în c o n ju r ă t o r .
**) IG O R
GUBERM AN
—
şi m e
B io n ic a ,
1973.