Experienţe distractive şi cu utilitate practică efectuate la cercurile n oastre de chim ie
Chimia este legată indisolubil de experienţe. Cu ajutorul experienţelor înţelegem chimia, îi descoperim utilitatea, iar uneori chiar ne distrăm, îi descoperim frumuseţea.
I. Aţi fost cîndva la Polul Nord? Dacă nu, vă puteţi face o imagine despre peisajul ce există acolo cu ajutorul a 25 g de azotat de plumb în 100 g apă distilată, aruncînd în soluţie mici bucăţi de clorură de amoniu( ţipirig). Din toate punctele clorurei de amoniu vor izbucni mici rămurele albe, parcă acoperite cu zăpadă ce nu se topeşte niciodată la Polul Nord. Lăsînd reacţia să continue vor izbucni stînci şi arbori şi alte componente ale peisajului de la Polul Nord ce le veţi descoperi efectuînd experienţa.
II. Ştiaţi că există plante care nu cresc în pămînt sau în apă, ci în substanţe chimice şi că ele nu apar din seminţe, ci din substanţe chimice? Sînt aşa-numitele.. plante chimice ".
Le obţinem adăugind într-o soluţie( foarte puţin galbenă) de ferocianură de potasiu un cristal mic de sulfat de cupru. încep imediat să crească „ crengi " brune de ferocianură de cupru.
III. Cu ajutorul chimiei putem desena sau scrie pe o foaie de hîrtie ceva ce nimeni nu bănuieşte şi putem să facem să apară cînd vrem noi. Iată două metode:
1.— Scriem sau desenăm, pe o foaie de hîrtie cu azotat de argint. Expunînd hîrtia la soare, liniile devin violete( sărurile de argint sînt descompuse de lumină) Dacă scufundăm foaia de hîrtie în sublimat coroziv( Hg2ClL,), ce am scris dispare. Putem face să apară din nou trecînd peste hîrtie, timp de cîteva minute fumul unei ţigări. Totuşi, vă sfătuim prieteneşte, să folosiţi un flacon de amoniac, din care se degajă vapori la care expunînd foaia, veţi obţine acelaşi rezultat.
2.— Pe o foaie de sticlă scrieţi cu o peniţă obişnuită de metal, înmuiată, în loc de cerneală, într-o soluţie alcoolică de fenolftaleină. După evaporarea alcoolului, pe foaie nu se va observa nimic.
Ce am scris reapare dînd pe hîrtie cu o soluţie diluată de hidroxid de sodiu.
IV. Dacă doriţi să aveţi dopuri de plută impermeabile şi inatacabile de acizi, vi le puteţi prepara
singuri. Simple dopuri de plută, le scufundaţi cîteva ore într-o soluţie încălzită la 45CC, formată din 15 g gelatină, 25 g glicerină şi 500 cm3 apă.
După uscare, dopurile vor fi înmuiate într-o baie călduţă conţinînd 2 părţi vaselină şi 7 parafină. Vom obţine dopurile cu calităţile cerute.
V. Dar chimia poate produce chiar lacrimi.
Topind un tub sau o baghetă de sticlă la flacăra fierbinte de gaz şi în momentul cînd se topeşte o picătură o lăsăm să cadă într-un vas cu untdelemn rece, picătura ia forma unei lacrime.
Dar, sperăm că analizarea acestor experienţe nu vă va stoarce lacrimi adevărate.
IORDAN ALEXANDRA şi MITREA RUXANDRA, III Dr.
+
Nu există oameni mai ocupaţi ca aceia care n-au nimic de făcut.
( FRANŢA)
SÎNGE ARTIFICIAL
Se pare că profesorul Robert P. Geyer, de la universitatea Harward( S. U. A.), a descoperit un nou şi eficace instrument terapeutic.
Este vorba de un „ sînge artificial ". Componentul principal al acestui nou compus este flvocorbonul, o substanţă semiorganică, inertă, rezistentă la căldură şi cu proprietatea specifică de a absorbi în soluţie mari cantităţi de gaz.
I-a trebuit mult timp profesorului Geyer pînă cînd a reuşit să dividă moleculele de fluor, astfel incit s5 poată străbate milioanele de kilometri de vase capilare. Insă primele experienţe au fost făcute, rezultatele lor fiind nesigure. In 1973 a fost obţinută prima supravieţuitoare după o transfuzie totală cu acest prod ' fără ca circulaţia cerebrală şi activitatea electrică si biochimică a creierului să fie afectată. Acest singe alb nu înlocuieşte permanent sîngele animalelor cărora li se administrează, el fiind eliminat complet după aproximativ o săptămînă, timp în care noi globule roşii sînt produse de celulele promotoare din măduva roşie a oaselor. Acest proces este echivalent cu o regenerare a sîngelui.
Profesorul Geyer doreşte să încerce la animale o substituire, nu numai totală, ci şi permanentă, a singelui natural cu sînge artificial, pentru a putea studia efectele acestui singe înlocuitor pe timp îndelungat. Pentru aceasta şi-a propus să oprească regenerarea sîngelui prin iradierea celulelor roşii însă nu înainte de a cerceta absenţa din sîngele artificial al altor sut de substanţe, în afara celulelor roşii. Pînă ce problema „ sîngelui alb artificial " să fie rezolvată şi să se încerce o experimentare pe om, vor mai fi poate mulţi ani de cercetări. Cert este însă faptul că o dată depăşită această prob’ emă, sîngele cu carbura de fluor va avea multe aplicaţii practice, ca de pildă tratamentul leucemiei.
PUIU CRISTINA, III Dr.
MEMORII FENOMENALE
0,1 % dintre oameni se disting prin calităţi ieşite din comun, de ordin fizic sau intelectual. Istoria consemnează astfel memorii deosebite care într-adevăr ne uimesc. Alexandru Macedon( 356— 323 î. e. n.) putea să memoreze numele tuturor soldaţilor din oştirea sa, ar-
C’ i ' l ^ c O f
mată care număra cîteva zeci de mii de luptători, şi acelaşi lucru s-a spus şi despre generalul roman Cezar( 100— 41 î. e. n.) care putea să repete peste două mii de cuvinte fără nici o legătură între ele, după ce în prealabil le auzise o singură dată. K. Fr. Gauss( 1777— 1855), astronom, fizician şi matematician german, spunea pe de rost primele zecimale ale tuturor logaritmilor, iar matematicianul englez John AVallis( 1616— 1703) extrăgea în minte rădăcina pătrată a unui număr de 53 de cifre, pentru ca după o lună să-şi amintească perfect numărul şi rădăcina lui pătrată. Fizicianul elveţian Leonhard Euler( 1707— 1783) ţinea minte primele şase puteri ale tuturor numerelor pînă la o sută. Scriitorul german J. IV. Goethe( 1719— 1832), datorită memoriei sale, a reuşit să înveţe paralel, în opt ani, latină, franceză, italiană şi engleză, şi-n acelaşi timp să ia lecţii de pian, flaut şi violoncel.
51