C H I M \ E
Să iubiţi ştiinţa ; să o iubiţi cu căldură ; să o iubiţi pentru ea şi
pentru adevărurile ce deţine, şi ea să alcătuiască întotdeauna idealul
vostru.
Să ştiţi că ştiinţa n-u răsplăteşte decît pe cei ce o cultivă şi o iubesc
cu patimă .
C. ISTRATI
Influenţa concentraţiei substanţelor
asupra echilibrelor chimice
Cunoaşterea compoziţiei unui amestec de
substanţe în echilibru chimic a constituit una
din preocupările majore ale oamenilor de ştiin
ţă, născută din necesitatea de a putea prevedea
randamentul unei reacţii chimice şi transformă
rile suferite de substanţe în anumite condiţii
date. S-a stabilit astfel că la echilibru, compo
ziţia amestecului de substanţe este determinata
de trei factori variabili : concentraţiile iniţiale
ale reactanţilor, temperatura şi presiunea.
Primul factor este caracteristic pentru toate
reacţiile. Temperatura acţionează şi ea asupra
sensului şi mărimii deplasării, iar presiunea este
caracteristică pentru reacţiile de echilibru din
tre substanţe în fază gazoasă în care volumul
reactanţilor diferă de cel al produşilor. Această
influenţă a factorilor externi asupra reacţiilor
de echilibru este reflectată de principiul lui Le
Chatelier : cînd se modifică una dintre condiţiile
unui sistem în echilibru, echilibrul se depla
sează astfel încît tinde să anihileze modificarea
survenită.
Folosindu-ne de acest principiu, putem sta
bili dacă un echilibru este adevărat- sau fals
(metastabil), şi anume verificăm dacă o modi
ficare cît de mică a unuia din factorii de care
depinde echilibrul produce o modificare oricît de
mică a proporţiei substanţelor în echilibru (dacă
echilibrul se deplasează perceptibil într-unul
din sensurile posibile). In cazul echilibrului
metastabil, schimbarea unuia din aceşti factori
ori nu produce nici o deplasare, ori produce o
transformare radicală.
48
Referatul de faţă tratează îndeosebi demon
strarea practică a influenţei concentraţiei reac
tanţilor asupra unui sistem aflat în echilibru
chimic. Vorbind la modul general, mărimea
concentraţiei uneia dintre substanţele compo
nente ale unui sistem în reacţie deplasează echi
librul în sensul în care se consumă mai mult
acea substanţă.
Dacă în reacţia A+B «L- * C+D concen
traţia reactantului A sau B creşte, echilibrul
este deplasat spre dreapta în sensul consumării
excesului de reactant.
Iată şi cîteva exemple concrete :
1- — Reacţia de formare a sulfocianurii fe
rice Fe (SCN):i
Fe Cl3 + KSCN
Fe (SCN)3 + 3K CI
Din această reacţie rezultă o soluţie de cu
loare roşu închis. împărţim soluţia obţinută în
trei eprubete, dintre care una serveşte drept
punct de referinţă. Intr-una adăugăm sulfocia-
nură de potasiu KSCN în exces. Se observă in
tensificarea culorii soluţiei, lucru ce denotă că
echilibrul s-a deplasat în sensul formării sulfo
cianurii ferice, a cărei cantitate s-a mărit. In
a doua eprubetă adăugăm clorură de potasiu
K CL în exces. De această dată soluţia se de
colorează. înseamnă că echilibrul s-a deplasat
în sensul consumării sulfocianurii ferice, adică
spre stînga.
2. — Echilibrul acid-bază studiat în termenii
concepţiei lui Bronsted-Lowry de transfer de
- protoni, de forma