Părerile acceptate azi asupra compoziţiei solului
marţian au fost emise de doi astronomi sovietici : G. A
Tihov şi V. V. Saronov. Ei presupun că gheaţa ca
lotelor este acoperită de brumă. Aceasta se evaporă,
facilitînd topirea gheţii. „Valul de întunecare" schim
barea aspectului zonei este explicat prin coloraţia mai
închisă a solului de pe care gheaţa s-a retras.
Canalele lui Marte au fost figurate pentru prima
cai d în 1878 pe harta lui Schiaparelli. Regularitatea lor
a stîrnit vîlvă. Arrhenius şi Kiess au căutat să le
lămurească provenienţa prin teoriile lor. In legătură
cu canalele lui Marte s-au elaborat şi teorii mai în
drăzneţe : R. Kann vedea în Marte un ocean fără ţăr
muri la Suprafaţa căruia plutesc alge marine gălbui-
roşiatice, iar canalele nu sînt altceva decît liniile după
care curenţii oceanici despart masele de alge.
A. Baumann îşi imagina aceeaşi