35
TRADUCERI
( THOMÂS STERNS ELIOT 1888-1964)
Poetul şi criticul literar T. S. Eliot s-a născut la St. Louis în Statele Unite ale Americii şi a studiat la Harvard, Sorbona şi Oxford.
S-a stabilit în Anglia în anul 1915 şi a primit cetăţenia engleză în 1927.
La început s-a declarat un adept al conservatorismului: pentru monarhie în politică, dogmatic în religie şi clasic în literatură. Totuşi Eliot a devenit cel mai influent şi important poet modern, după publicarea operei sale „ The Waste Land“(„ Ţara pierdută ") în 1922.
In lucrările sale distruge formele clasice ale poeziei folosind un stil dificil şi o limbă complexă, muzicală. Eliot foloseşte o tehnică bazată pe prezentarea experienţei într-o formă simbolică.
Imensul material sintetizat de Eliot este tulburător şi cere o cunoaştere temeinică a filozofiei, istoriei lingvisticii etc.
După primul război mondial, Eliot este poetul care exprimă sentimentul tragic al inutilităţii şi frustării, caracteristice intelectualilor britanici, sentiment care deschide noi drumuri poeziei. Atitudinea sa faţă de viaţă este în parte tragică, în parte ironică.
Pentru eseurile sale, pentru opera sa poetică deosebită, T. S. Eliot a primit în 1948 Premiul Nobel pentru literatură.
„ Ţara pierdută“ de T. S. ELIOT! l „ Un joc de Şah "— fragment—
Scaunul în care stătea ea, ca un jilţ lustruit, Licărea pe marmoră, unde sticlea Ridicată pe piedestale împodobită cu viţă rodind
De pe care un Cupidon de aur arunca o privire furişă
( Un altul îşi ascundea ochii în spatele aripii lui) Dubla flăcările candelabrului cu şapte braţe Reflectînd lumina pe masă astfel încît
Strălucirea nestematelor ei se ridica s-o întîlnească;
Din învelişuri de satin revărsate în valuri abundente. In sticluţe de ivoriu şi fiole colorate Neînchise, stăteau ascunse straniile ei parfumuri
Alifii, prafuri sau lichide fără transparenţă, înşelau
Şi transformau simţul în parfumuri: agitate de aerul Care se împrospăta prin fereastră, ele se ridicau Ingroşînd prelungitele flăcări de luminare
Şi îşi aruncau fumul neliniştit, Tulburînd modelul tavanului ferecat. Uriaşa pădure marină hrănită cu aramă
Arsă verde şi portocaliu, încadrată cu piatră colorată, In a cărei tristă lumină un delfin gravat înota Deasupra învelişului antic era prezentată, Ca şi cum o fereastră dădea spre scena pădurii.
SICOE FLORIN, IV Cr.
NANA MOUSKOURI
după Claude Obernail
„ Nu m-am jucat niciodată cu munca mea ".
Un studio de televiziune... Se fac repetiţii. Nana Mouskouri îmbrăcată simplu, tinereşte, fără nici o urmă de machiaj, tocmai termina repetiţia. Reflectoarele se sting. Tehnicienii şi celelalte cîteva persoane care compuneau asistenţa de platou rămăseseră încă sub influenţa acestei voci fermecătoare care nu seamănă cu nici o alta....
Dar Nana coboară repede de pe scenă. La sfîrşitul unei gale ar fi fost asaltată de admiratori. Aici, doar cei doi copii ai săi, Nicolas— 5 ani— şi Helene— 2 ani şi jumătate— se precipitau în faţa ei.
Amîndoi erau jucăuşi şi veseli. în timp ce Nana cînta, ei n-au încetat să aplaude cu mînuţele lor mici în ritmul melodiilor, iar Nicolas striga din cînd în cînd: „ Bravo!“. O adevărată sărbătoare pentru ei Nana îi îmbrăţişează, îi sărută, le vorbeşte cu blîndeţe.
Vedeta, absorbită de problemele ei, de munca ei este în acelaşi timp şi o mamă fermecătoare; astăzi timpul ei se împarte între repetiţii— disciplina ei
este legendară— şi între cei doi copii.
In culise, Nana s-a destăinuit criticului muzical. Claude Obernail. N. M.: „ Am norocul să nu mă despart niciodată de soţul meu, Georges Petsilas, pentru că el este chitarist si conducătorul grupului „ Les Atheniens ", grup r arc de altfel mă acompaniază în toate turneele mele, călătorim mult împreună şi sîntem întotdeauna cu gîndul la micuţii noştri care rămîn cu guvernanta lor fie la Paris, fie la Geneva ". C. O.: „ Aveţi emoţii mari întotdeauna sau numai uneori? N. M.: „ Am emoţii mari la intrarea în scenă, cînt cu plăcere, pun suflet în fiecare melodie, iar apoi aştept cu nerăbdare aplauzele. Ele îmi dau totdeauna curajul să cînt ".
O adevărată vocaţie dezinteresată, Nana a debutat într-o tavernă din Athena, după ce îşi făcuse studiile muzicale alături de sora ei mai mare, Jenny, care, deşi mai dotată, nu a făcut din muzică o carieră, în 1960, Nana triumfă la cunoscutul „ Festival al cîntecului athenian " apoi pleacă la Paris, unde în scurt timp urcă treptele succesului şi ajunge o vedetă apreciată de colegii ei actorii şi cîntăreţii. în special de Harry Belafonte, alături de care, a întreprins cîteva turnee în S. U. A. Nana Mouskouri, vedetă, militantă pentru pace, progres şi prosperitate, mamă. rămîne mereu o femeie timidă, modestă, obişnuită şi mereu preocupată de munca ei.
traducere din „ Femmes d’ aujourd’ hui " BĂNICĂ ANCA, II Dr( Paris, 16 august 1971)
*
Omul este ci însuşi făuritorul caracterului său... LEONARDO DA VINCI
35