erau calificate drept tulburare a ordinei publice de către presa guvernamentală, aceasta cerînd anularea alegerilor. In schimb, presa liberală şi democratică restabilea adevărul. Printre cei ce au militat pe această linie se aflau C. A. Rosetti şi B. P. Haşdeu. încercarea guvernului de a anula alegerile de Ia Ploieşti a eşuat datorită valului de proteste adresate ministerelor şi palatului din întreaga ţară. Ca urmare, deputaţii ploieşteni au rămas în Camera în care numai două judeţe erau reprezentate de liberali radicali.
Spiritul civic al ploieştenilor s-a manifestat din nou cu putere în cadrul mişcării antidinastice din august 1870.
In 1870 războiul dintre Franţa şi Prusia devenise iminent. Prezenţa unui principe prusac în fruntea României împiedica poporul român să îşi manifeste sentimentele de prietenie faţă de cel francez. Această situaţie a determinat creşterea spiritului antidinastic. Considerînd momentul potrivit— sub conducerea lui Eugen Carada, redactorul „ Românului”, ergan oficial al grupării liberal— radicale, dar cu aprobarea lui C. A. Rosetti-— s-a organizat o conspiraţie pentru răsturnarea domnitorului Caroll. guvernul urmînd a fi preluat de către „ roşii " aflaţi, în acea perioadă, în opoziţie. Reţeaua acestei conspiraţii cuprindea şapte oraşe, printre care Bucureşti, Craiova, Ploieşti, Buzău şi tabăra de la Furceni.
In planul conspiratorilor, Ploieştiul ocupă un loc de scamă. Liberalii de aici în frunte cu C. T. Grigorescu. Al. Candiano-Popescu, Radu Stanian, Stan Popescu, N. Ioachimescu şi alţii, erau ' oamenii lui C. A. Rosetti, Ion şi Dimitrie Brătianu. Ziarele „ Perseverenţa” şi apoi „ Democraţia”, ce apăreaţi la Ploieşti sub conducerea lui Candiano-Popescu, reflectau punctul de vedere al presei opoziţioniste centrale, un loc important în cadrul acesteia oeupîndu-1 „ Columna lui Traian ", revistă condusă de B. P. Haşdeu. In zilele de 5— 5 august 1870, membri ai redacţiei „ Columnei " vin în Ploieşti, „ colindă " în toate părţile— cum scriu ei într-un limbaj metaforic celor rămaşi în Bucureşti— şi comunică conducătorilor ploieşteni ai mişcării ziua cînd aceasta trebuia să se producă. Ultimele întîlniri ale conducătorilor conspiratori au avut loc în ziua de 7 august în casa lui C. T. Grigorescu, apoi la Radu Stanian, cînd s-au pus la pun. t ultimele amănunte. împotriva opiniei lui C. T. Grigorescu, care propunea să se aştepte începerea acţiunii şi în celelalte centre. Candiano-Popescu, spirit impetuos, a reuşit să impună punctul său de vedere—• trecerea imediată la acţiune— sperînd că în felul aresta vor fi antrenate şi celelalte centre.
Insurecţia a început în noaptea de 7 spre 8 august, la orele 3 şi s-a desfăşurat conform planului stabilit. La sunetul clopotelor de la bisericile oraşului— semnalul de luptă— o mulţime de oameni s-a adunat în Piaţa Unirii. Chiar actele oficiale ale vremii apreciază numărul participanţilor la aproximativ
------------ 3 4------------------------------------------
3.660, ceea ce reprezenta 1 din 8 locuitori ai oraşului. Majoritatea acestora era formată de negustori, meseriaşi şi intelectuali. O parte din participanţi, în frunte cu locotenentul Camiano şi Guţă Grădinaru, ocupă telegraful şi biroul poştal; gardiştii de noapte arestează pe directorul Prefecturii şi poliţaiul oraşului; sînt dezarmaţi dorobanţii şi sînt distribuite arme mulţimii, sînt eliberaţi din temniţa oraşului cei ce fuseseră arestaţi cu prilejul alegerilor din primăvara anului 1870, cînd fusese ales un şef „ roşu“.
Planul de luptă prezenta şi unele greşeli. Astfel, conspiratorii nu îşi asiguraseră în prealabil participarea de partea lor a batalionului comandat de maiorul Polizu. Ca urmare, acesta refuză să se supună atunci cînd răsculaţii îi prezintă o telegramă prin care ministrul de război l-ar fi numit prefect şi, aşteptînd ordine de la superiorii săi, rămîne credincios guvernului. In aceste condiţii, Candiano ticluieşte o telegramă prin care anunţa din Bucureşti că Domnitorul a fost detronat, generalul N. Golescu numit regent, iar I. Brătianu ministru de interne şi adinterim la război.
De asemeni, trimite o telegramă ziarului „ Albina " din Pesta anunţînd schimbările din ţară. In ziua de 8 august sosi în Ploieşti Eugen Carada care încercă, fără a reuşi, să determine ridicarea la luptă şi altor oraşe. între timp. Iorguleseu şi Constantinescu, şefii telegrafului, au adus la cunoştinţă primului ministru cele petrecute în Ploieşti. Acesta ordonă trimiterea trupelor din Bucureşti, trupe ce sosesc în oraş la orele 11 noaptea. Un detaşament trimis înainte ocupă telegraful şi arestează pe cei ce încercaseră un început de rezistenţă. Conducătorii mişcării, în situaţia în care celelalte centre nu se mişca- seră şi armata se apropia de Ploieşti, se retrag pentru a evita o inut ' lă vărsare de sînge.
Urmează represiunea sîngeroasă. Sînt arestaţi Al. Candiano-Popescu. Eugen Carada, I. Brătianu, generalul N. Golescu, B. P. Haşdeu, colonelul Creţulescu ete., precum şi călători ce veneau la Bucureşti din Piteşti şi Craiova. Referindu-se la maltratările suferite de cetăţenii ploieşteni, însuşi maiorul Gr. Polizu recunoaşte că“... Aceia care sînt arestaţi de dorobanţi au suferit prea mult ". Represiunea a luat o înfăţişare atît de sălbatică îneît „ împotriva arestărilor nedrepte, a bătăilor si a torturilor aplicate " este nevoită să protesteze chiar „ Trompeta Carpaţilor " care califica mişcarea drept „ o crimă neagră contra naţionalităţii ". 126 de cetăţeni, acuzaţi de „ complot şi atentat cu scop de a surpa, prin mijloace răzvrătitoare şi ridicare de popor, forma guvernului ", sînt trimişi în judecata Curţii cu juraţi din Tîr- govişte. In ziua de 17 octombrie 1870, aceasta pronunţă un verdict de achitare a inculpaţilor, aprobînd astfel mişcarea antidinastică.
în atmosfera de entuziasm ce a urmat verdictului de achitare dat la Tîrgovişte, o serie de elemente libreal-radicale şi democrate au luat iniţiativa comemorării evenimentelor anterioare oferind ploieştenilor o răsplată pentru curajul şi spiritul lor civic. In acest scop au fost lansate liste de subscriere în toată ţara. Voind să scurteze timpul de lucru, comitetul de organizare a cumpărat din Franţa o statuie ce a fost adusă în ţară în 1876 şi dăruită, în numele tuturor cetăţenilor României, oraşului Ploieşti. După războiul din 1877— 1878. la 1 septembrie 1879 s-a pus piatra fundamentală a soclului în Piaţa Unirii. Cu acest prilej a fost îngropat un document, semnat de C. T. Grigorescu, primarul de atunci al oraşului, şi de numeroşi cetăţeni, în care erau relatate împrejurările pe care le comemora statuia. Alături de acest document s-au depus monede româneşti de toate valorile şi toate emisiunile de pînă atunci.
Statuia turnată din bronz galvanizat reprezintă pe zeiţa Minerva, interpretată ca simbol al libertăţii, avînd din atributele războinice numai lancea. Pe cap, în locul coifului, poartă o bonetă frigiană, simbol al patriotismului în timpul revoluţiei franceze. Soclul este format dintr-un piedestal masiv, lucrat din marmoră de Proviţa, sub conducerea arhitectului Toma N. Socolescu. Pe fiecare faţadă a piedestalului se află cîte o placă de marmoră, purtînd cîte o inscripţie: în spate
„ Anul 1869 martie 26 ", în dreapta „ Cetăţenilor ploieşteni Aperătorii libertăţilor publice România recunoscătoare ", în stînga „ Monument redicat prin sub-scripţiune naţională ", în faţă „ Anul 1881 iunie 11“. Data dezvelirii monumentului, 11 iunie, a fost amînată pentru duminică 21 iunie, zi care a constituit o adevărată sărbătoare pentru întregul oraş.
In anul 1903 monumentul a fost refăcut şl mutat pe locul în care se află azi monumentul luptei petroliştilor. Cu această ocazie, pe faţada din stînga a soclului s-a adăugat inscripţia „ Refăcut în 1903“.
Ploieştenii au făcut din această statuie simbolul oraşului lor. Ea este în acelaşi timp prima lucrare de artă monumentală ridicată în Ploieşti. De la 1 februarie 1933, cînd în jurul statuii a avut loc marele miting al muncitorilor ploieşteni, în cadrul luptelor petroliştilor conduse de P. C. R., monumentul a devenit şi simbol al luptei proletariatului ploieştean.
In prezent, statuia este amplasată in faţa Palatului politico-administrativ, sediul organelor judeţene şi municipale. Este îndeplinit astfel vechiul vis al ploieştenilor ca în faţa clădirii autorităţilor locale să se afle Statuia Libertăţii, simbolul curajului civic, al spiritului de luptă
ploieştean.
LEONTFSCU CR1ST1NA, III Au
* Oamenii îşi făuresc propria lor istorie... K. MARX