2. REFERATE
2.1 SUCCESUL ȘCOLAR AL ELEVILOR - DRUMUL PAVAT DE
PROFESORI ȘI PĂRINȚI, Blîndu Alexandra, Grădinița cu
Program Normal Moara Nică, Suceava
În societatea contemporană, se reliefează tot mai pregnant efectele benefice ale
participării active a părinților în viața școlii. Numeroase cercetări la nivel național și
internațional au pus în evidență aspectul determinant al calității interacțiunii dintre familie și
școală asupra educației copiilor. Recunoașterea importanței unei bune colaborări cu părinții în
favorizarea succesului școlar al copiilor a impulsionat autoritățile educative să susțină
necesitatea întăririi legăturilor dintre părinți și școală și să le promoveze și la nivel de politici
publice. În contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată, deoarece
misiunea școlii depășește tot mai mult simpla realizare a obictivelor pedagogice ale
Curriculumului Școlar, având în vedere că numeroși părinți sunt mult prea ocupați de
problemele familiale, profesionale sau sociale, pentru a putea sprijini evoluția copiilor lor sau
pentru a putea urmări coerența dintre educația exercitată în familie și cea din școală.
În actualul context social, parteneriatul educațional centrat asupra dezvoltării elevului
trebuie privit ca o prioritate absolută pentru că procesul de descentralizare a educației
presupune, prin definiție, parteneriatul unui evantai de factori sociali, care pot prelua roluri și
responsabilități la nivel local, elevii având nevoie de o interpretare unitară, coerentă,
echilibrată, care poate fi furnizată doar prin parteneriatul unor factori sociali și educaționali,
educația oferită în cadrul școlii trebuind a fi împletită cu educația făcută de alți factori, care
au o influență semnificativă asupra elevilor, iar contactul permanent al instituțiilor
educaționale și, în particular, al unităților școlare cu diferiți parteneri sociali, facilitează
racordarea efectivă a școlilor la realitate, respectiv a celorlalți factori la realitatea școlară.
Funcția normală a relației școală-familie este o condiție a randamentului școlar și a
comportamentului pro-social al copiilor. Atunci când această relație nu funcționează, unitatea
procesului educativ nu este asigurată și cooperarea școlii cu familia suferă, pe diverse planuri
ale activității școlare. Dificultățile și barierele care apar în mecanismul cooperării școlii cu
familia împiedică buna desfășurare a relațiilor dintre cei doi factori, influențând în sens
negativ activitatea școlară și socială a copiilor. Dintre factorii care îngreunează relația
școală-familie pot fi menționați subiectivismul părinților, tactul pedagogic scăzut al unor
familii precum și o concepție personală despre educație.
În relațiile lor cu părinții elevilor, profesorii au de învins subiectivismul acestora, în
aprecierile pe care aceștia le fac asupra copiilor. Înțelegând greșit aprecierile care se fac
asupra copiilor lor, unii părinți se îndepărtează de școală creând o atmosferă de neîncredere,
suspiciune în jurul părinților. În acest sens, pentru a evita astfel de situații, este recomandat
ca profesorii să abordeze cu mai mult tact discuția cu părinții. Din cauza nivelului pedagogic
scăzut, a diminuării funcției educative a familiilor, aceștia nu răspund invitațiilor de a vizita
școala, privind cu indiferență acțiunea formativă a școlii.
Parteneriatele ridică nivelul cultural al familiei și marchează inițierea pedagogică a
părinților. Acest lucru precede schimbarea atitudinii părinților față de școală. Ei vor înțelege
rolul școlii în lărgirea orizontului cultural al tinerei generații și în pregătirea ei pentru viață.
Se recomandă utilizarea expunerilor, conținutul și metodica expunerilor având un rol
hotărâtor în dezvoltarea interesului părinților pentru probleme pedagogice își în atragerea lor
spre școală.
82