TuriBuc Ianuarie 2014, numărul 1 | Page 7

STRADA FRANCEZĂ

Atestată documentar pentru prima oară în 1649, sub numele de Uliţa Curţii, strada apare, într-un document din 1659, sub numele de Uliţa Domnească. În secolul următor, când, sub domnia lui Constantin Brâncoveanu, strada se prelungeşte cu fragmentul dintre str. Nicolae Tonitza şi CaleaVictoriei. Strada care venea dinspre poarta de sus a Curţii domneşti devine astfel Podul de la Domniţa Văcărescu la Curtea veche. Podul, pentru că, aşa cum au constatat şi cercetările arheologice, uliţa fusese podită cu lemn, probabil în acelaşi timp cu Podul Mogoşoaiei. Mai târziu, când apar pe uliţă atelierele meşteşugarilor care făceau işlice, acele acoperăminte de cap care, prin dimensiuni, indicau rangul boierului care le purta, strada devine Uliţa Işlicarilor, nume sub care apare pe planul din 1789.

Spre sfârşitul secolului, străzii i se conturează deja destinul care face ca, în următoarele două secole, numele să i se schimbe in funcţie de felul în care va bate vântul politicii. Pentru că se află aici consulatul francez, i se dă numele de Uliţa Franţuzească.

La 1878, capătă numele Carol, după cel al suveranului Carol I. Îl păstrează până după abolirea monarhiei la data de 30 decembrie 1947. În 1949, ca o supremă batjocură, se dă străzii ce amintea de primul rege al românilor un nume care evocă distrugerea monarhiei: 30 decembrie. 

Imediat după 1989, în graba de a şterge urmele dictaturii comuniste, străzii i s-a atribuit numele fruntaşului ţărănist Iuliu Maniu. În 2007, socotindu-se probabil că acest personaj istoric merită un bulevard, i s-a redat străzii numele istoric de Franceză, pe care îl poartă şi astăzi.

În 1806, Manuc Bei Mârzaian, un negustor armean, ajunge în capitala Ţării Românești, şi este silit să se stabilească aici din pricina războiul ruso-turc. În a doua jumătate a aceluiași an începe construcţia hanului, ce va fi terminată în 1808. Hanul trece din proprietar în proprietar, fără a fi îngrijit, astfel încât, după cutremurul din 1838, ajunge într-o stare precară. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, intră în posesia lui Lambru Vasilescu, este reparat şi transformat în Hotel Dacia, care începe să fie centru monden pentru balurile vremii, spectacole de teatru şi dineuri.      

Hanul a fost şi locul unor întâlniri politice importante: aici s-au purtat negocierile care au dus la încheierea păcii în urma războiul ruso-turc din 1812. Tot aici s-au dus discuţiile premergătoare intrării României în Primul Război Mondial. De asemenea, aici a fost semnat actul conform căruia, România ceda Basarabia ruşilor. Restaurat ultima oară la începutul anilor '90, hanul şi-a păstrat arhitectura în stil brâncovenesc, cu arcade mari şi terase care înconjoară curtea interioară.

HANUL LUI MANUC