Arhitectul Ștefan Cristescu, cel care a studiat și a făcut cunoscută povestea centurii de fortificații a Bucureștiului, propune valorificarea bateriilor și a forturilor, explicând că este o oportunitate ce se contureaza odată cu extinderea orașului. Același tip de construcții din Franța, Belgia sau Olanda au fost transformate în centre culturale, restaurante, crame, parcuri de distracții sau chiar cluburi de noapte. Astfel , arhitectul crede că este posibilă valorificarea și în cazul forturilor și al bateriilor din jurul Bucurestiului.
Conform lui Sergiu Isopescu, în alte țări există ONG-uri care se ocupă de punerea acestor construcții în valoare . "Pentru aceasta însă este nevoie de demilitarizarea lor și de înscrierea acestor construcții pe Lista monumentelor istorice, pentru a le proteja”. De exemplu, centura de fortificații din jurul Amsterdamului este pe Lista Patrimoniului Mondial. „Cred că orașul ar avea mult de câștigat, din punct de vedere turistic, economic și cultural, dacă centura ar fi valorificată" - spune el.
Există mai multe tipuri de forturi care se pot întâlni de-a lungul Centurii București. Forturi de tip 1 găsim la Chitila și Otopeni, tipul 2 în Mogoșoaia și Jilava. Tipul 3 este cel mai răspândit, întâlnindu-se la majoritatea forturilor (Pantelimon, Cernica, Cățelu, Leurdeni, Popești, Berceni, Măgurele, Bragadiru, Domnești, Chiajna). Mai extistă un tip mixt, în Tunari, tipul acuatic la Ștefănești și un tip unic la Afumați. Ultimele două tipuri derivă din forturile de tip 2.
Aceste tipologii au luat naștere datorită evoluției tehnologiei, dovedită prin experiențe realizate în 1886 cu tipuri noi de armament dar și datorită investițiilor făcute. În anul 1888, Carol I era presat de parlament să solicite reducerea considerabilă a costurilor. Astfel, numai forturile de tip 1 și 2 (Chitila, Otopeni, Mogoșoaia și Jilava) au fost construite conform planurilor originale, restul fiind simplificate și de dimensiuni mai mici.