Istoria centurii fortificate a Bucureștiului începe odată cu venirea pe tronul Romaniei, în 1866, a lui Carol I. Regele punea pentru prima dată problema construirii unor forturi care să apere capitala în cazul unui pericol extern.
S-au înființat mai multe comisii, care au făcut cercetări temeinice pentru a găsi modalitatea cea mai eficientă de a construi fortificațiile. Artileria se dezvolta repede, în contextul revoluției industriale și centura de apărare trebuia să fie adaptată la acest progres.
Probabil din cauza ineficienței dovedite de comisiile românești, Carol I l-a invitat la Bucuresti pe generalul belgian Henri Alexis Brialmont, cel mai cunoscut si apreciat inginer militar al secolului al XIX-lea, care proiectase fortificatii pentru orasele Liege, Namur, Anvers.
Un București fortificat "ar crește importanța militară a României astfel încât ea va fi în stare de a refuza participarea la un război care nu i-ar conveni, sau de a cere avantagii, la care nu ar putea altfel pretinde" - spunea generalul.
Astfel, doi ani mai tarziu, belgianul a realizat un proiect pentru fortificarea capitalei, ce prevedea construirea unei centuri de 70 de kilometri, care să aiba 18 forturi și 18 baterii intermediare, cu o distanță de aproximativ 2 kilometri între ele. Planul se împărțea în 3 sectoare, dintre care cel mai puțin apărat era cel sudic, direcție din care se considera că ar fi improbabil un atac asupra orașului. Ironia a făcut ca exact aceasta să fie partea din care a venit armata germană în anul 1916 (centura de fortificații fusese oricum dezafectată), când Bucureștiul a fost ocupat practic fără luptă.
Lucrările de construcție au început in 1884 și s-au finalizat 10 ani mai târziu, în 1894, iar costurile totale fiind de 111.500.000 de lei aur, echivalentul a 613 milioane de euro. Din păcate, tot acest efort depus și suma enormă cheltuită au fost zadarnice, fortificațiile neapucând să fie utilizate în scopul propus, respectiv de a apăra Cetatea București.
Șoseaua și calea ferată construite special pentru a ușura accesul la fortificații au fost camuflate, iar forturile au fost acoperite cu un strat de pământ cu o grosime între 2 și 8 metri, pe care a crescut mai târziu vegetație.
Per total, proiectul a fost unul grandios, suprafața totală a construcțiilor depășind 120 de hectare. Unele forturi ajung la 11,60 de hectare.
"Centura are o importanta deosebita, pentru ca e unul dintre ultimele sisteme de fortificatii omogene in jurul unei capitale dupa planul celebrului general Brialmont si reprezinta stadiile finale ale fortificatiilor detasabile. Proiectul lui Stefan Cristescu reprezinta primul pas in cercetarea necesara pentru valorificarea acestora, dupa care e nevoie de un proiect pentru restaurarea si punerea lor in valoare" - spune Sergiu Isopescu, cercetator la Institutul pentru Studii Militare.
Din punct de vedere istoric...