aceste rezultate de invidiat a fost destul de scump. De multe ori, nea Mircea a fost nevoit să boxeze cu mâna dreaptă luxată. „Au fost meciuri în care puteam boxa doar după ce făceam injecţii în mână. Cu 20 de minute înainte să urc în ring, doctorii îmi făceau novocaină. Luxaţia am făcut-o din cauza loviturilor pe care le-am aplicat adversarilor”, îşi aminteşte fostul vicecampion olimpic al României.
Decorat de Ceauşescu, pe atunci la “juniori”
În vremea anilor ’50, sportul era practicat de plăcere, iar mirajul îmbogăţirii din sport era inexistent. Aşa se face că performerii acelor vremuri erau răsplătiţi cu premii derizorii: tenişi, ciocolată sau stofă. Ceea ce conta însă cel mai mult era recunoştinţa pe care mai marii statului o arătau sportivilor. Însuşi Nicolae Ceauşescu, care mai avea totuşi mult până să ajungă la funcţia supremă de mai târziu, i-a premiat pe toţi cei patru pugilişti care s-au întors acasă cu medalii de la Melbourne. „După Jocurile Olimpice din Australia, a fost primit de Ceauşescu chiar pe Aeroportul Băneasa. A fost decorat în sala de protocol a aeroportului, iar Ceauşescu le-a strâns mâna la toţi patru. Din partea statului a primit şi ceva bani, dar au fost puţini. Acum primeşte rentă viageră de pe urma medaliei olimpice. Mirceluşul meu a făcut box de plăcere, nu pentru bani, pe vremea aceea nu se gândea niciun sportiv la bani”, ne mai spune doamna Mioara. „Când m-am întors de la Melbourne am primit un câine pe care l-am numit Spinks, după numele adversarului din finala olimpică”, adaugă campionul.
Duel în familie
Un alt reper uluitor al carierei lui Mircea Dobrescu este duelul istoric cu fratele său, Constantin, cu care a luptat pentru titlul de campion naţional. Nea Mircea a rememorat acele momente care i-au marcat viaţa şi care l-au făcut unicat în lumea boxului românesc. „Am boxat şi cu fratele meu, Constantin Dobrescu. Fratele meu s-a lăsat bătut ca eu să ies campion. Parcă îl aud: «loveşte, loveşte» ca să fac punctele necesare victoriei”.
SPORT
75
RECLAMA
TA
AICI