SPORT
74
Fostul mare pugilist Mircea Dobrescu are astăzi 82 de ani şi locuieşte de mai bine de 12 în satul Coţofeneşti din Prahova. Puţini îl mai ştiu azi pe nea Mircea, un om modest şi respectuos, a cărui viaţă presărată cu succese în tinereţe este umbrită la bătrâneţe din cauza unei boli crunte. De mai bine de doi ani, fostul mare boxer nu mai zăreşte lumina soarelui, zbătându-se într-o negură profundă. Amarul îi este alinat zi de zi de soţia sa, doamna Mioara, care îi este alături de 57 de ani şi are grijă să nu-i lipsească nimic.
Mircea Dobrescu s-a născut pe 5 septembrie 1930 în satul Cotorca din judeţul Buzău. A început boxul în 1948, la Brăila, după care a ajuns la Bucureşti, la fostul club CCA, actualmente CSA Steaua, unde l-a avut antrenor pe Marcu Spakov. Acesta a spus despre Mircea Dobrescu că a fost „cea mai precisă maşinărie de box pe care am avut ocazia să o văd şi să o antrenez. A înfruntat pugilişti care au ajuns pe cele mai înalte culmi ale boxului profesionist. Rămân cu regretul în suflet că în câteva meciuri cheie ghinioanele şi arbitrii judecători l-au privat de titlul olimpic la Melbourne în 1956”.
Mircea Dobrescu este, alături de Titi Dumitrescu, ultimul mohican al nobilei arte a pugilatului românesc din anii ’50. Ei sunt singurii aflaţi în viaţă care au câştigat medalii olimpice la Melbourne, în 1956. Nea Mircea a devenit atunci vicecampion olimpic, iar Titi Dumitrescu (84 de ani) a luat bronzul. Doamna Mioara Dobrescu îşi aminteşte cu nostalgie acele vremuri. „Au plecat patru boxeri la Jocurile Olimpice din 1956 şi toţi patru s-au întors cu medalii. Gheorghe Negrea a luat aur olimpic la semigrea, Nicolae Linca, aur la mijlocie mare, Titi Dumitrescu, bronz la semiuşoară şi Mircea Dobrescu, argint la categoria muscă”.
Englezii i-au furat titlul olimpic
De fapt, nea Mircea ar fi trebuit să câştige titlul olimpic în 1956, însă arbitrii finalei disputate împotriva britanicului Spinks au schimbat deliberat rezultatul. Australia era colonie britanică la acea vreme, astfel încât Jocurile Olimpice au fost organizate de englezi. De aici se deduce simplu de ce englezul Spinks a avut câştig de cauză. „A avut cinci meciuri până în finala. Arbitrii l-au avantajat pe Spinks, care a câştigat aurul, iar Mirceluşul meu a luat argintul. Maestrul Popa, antrenorul lotului naţional de box de atunci, mi-a spus că publicul a fost foarte dezamăgit de decizia arbitrilor. Din acest motiv, Nicolea Linca a câştigat cu foarte mare uşurinţă titlul de campion olimpic la altă categorie, ca să compenseze”, ne-a dezvăluit Mioara Dobrescu.
Dar în palmaresul lui Mircea Dobrescu nu figurează doar medalia olimpică de argint de la Melbourne. Înainte de 1956, a devenit campion mondial universitar, vicecampion european, de şapte ori campion naţional. Preţul plătit pentru
Valori naţionale autentice
„Hercule de buzunar”,
eroul uitat