înapoi în sânge. Substanță bazică, calciul asigură pH-ul necesar susținerii vieții la nivel celular; în cazul eliminării incomplete a
reziduurilor celulare, toxinele acumulate vor acidifica și, în cele din urmă, distruge celula.
La nivel digestiv, calciul reglează funcționarea enzimelor implicate în digestia lipidelor și proteinelor, fiind implicat în procesul
de asimilare a unor nutrienți esențiali, precum vitamina B 12 sau fierul. Funcționarea sistemului imunitar și secreţia anumitor
hormoni sunt strict dependente de prezenţa calciului.
Calciul împiedică trecerea rapidă a lichidului plasmatic în spațiul extracelular având efect de reducere a proceselor inflamatorii.
Prin stabilizarea membranelor celulare, calciul micșorează amploarea proceselor alergice, acesta fiind motivul pentru care, în
cazul unor reacții alergice (rinite, urticarie, astm bronhic etc.), sunt recomandate doze adecvate de calciu.
2.3 Susținerea aparatului cardiovascular
Calciul asigură menținerea în parametrii normali a ritmului cardiac și a sănătății întregului sistem cardiovascular, fiind implicat
și în asigurarea parametrilor de coagulare a sângelui. Calciul este important în scăderea nivelului colesterolului, ce influențează
în mod direct valoarea tensiunii arteriale. Mai mult, studii recente au arătat o legătură directă între hipertensiune și deficitul de
calciu, fiind relevată o corelare semnificativă între hipertensiunea în timpul sarcinii şi aportul scăzut de calciu. În ţările în care se
administrează doze medii de calciu de 1.000 mg/zi, hipertensiunea a apărut la mai puțin de 0,5% dintre gravide. În țările în care
dozele de calciu sunt sub 500 mg/zi, incidenţa hipertensiunii este de până la 20 de ori mai mare.
Foarte important: suplimentarea calciului nu prezintă efectele secundare întâlnite în cazul
tratamentelor alopate antihipertensive, precum impotenţă, oboseală, creștere în greutate,
confuzie, amețeală sau dificultate de concentrare.
2.4 Buna funcționare a
sistemului nervos central
Calciul deține un rol important în transmiterea impulsurilor nervoase, fiind un tonic al sis-
temului nervos. Contracțiile musculare sunt complet dependente de prezenţa calciului,
procesele fiziologice care cuplează impulsul nervos de contracția musculară propriu-zisă
făcându-se numai prin intermediul ionilor de calciu. Calciul combate insomniile, reduce
procesele inflamatorii și scade predispoziția la alergii.
Scăderea concentraţiei ionilor de calciu sub nivelul normal duce la hiperexcitabilitatea sis-
temul nervos. Fibrele nervoase periferice devin atât de excitabile încât încep să transmită
impulsuri muşchilor scheletici periferici, determinând contracţii tetanice, proces ce explică
apariţia de spasmelor şi a contracţiilor musculare necontrolate (cârcei, convulsii etc.).
3. Deficiența de calciu
Balanța negativă a calciului (un consum mai mare decât
aportul) începe de la vârsta de 20 de ani. De la această vârstă,
1% din rezerva totală de calciu este eliberată anual la nivelul
celorlalte țesuturi (organe, sânge etc.). Pe cale de consecință,
la vârsta de 50 de ani cantitatea totală de calciu din oase va
scădea cu 30%, iar la 70 de ani cu 50%.
Deficienţa de calciu poate provoca peste 120 de afecţiuni,
reprezentând o ameninţare pentru sănătatea populației
globale. Specialiştii avertizează: cu toţii suntem afectaţi de
deficienţa de calciu, cea mai bună modalitate de a preveni și
trata este suplimentarea cantității obținute din alimentație.
Suplimentarea cantităţii de calciu este foarte necesară de-a
lungul întregii vieţi şi obligatorie pentru femei. Câteva cifre: în
timpul sarcinii, femeile pierd 30.000 mg de calciu; în momentul
naşterii se pierd între 5.000 şi 10.000 mg de calciu; 300 mg/zi
se pierd în timpul alăptării; 1.000-1.500 mg de calciu se pierd
la fiecare menstruație! Iată de ce majoritatea problemelor de
sănătate la femei sunt asociate cu deficienţa de calciu.
51