Teoria și practica audiovizualului - seria B B02 | Page 71

şi s-au maturizat, de unele calităţi, dar şi de deficienţele lor.
Aceasta nu înseamnă însă că re-producerea obiectului,
fenomenului şi a însuşirilor acestuia ar fi eronată. Dimpotrivă,
a reproduce subiectiv realitatea înconjurătoare înseamnă a o
re-produce corect, adecvat, altfel spus, a re-produce
fenomenul ca fenomen, ca atare, aşa cum este el, însă filtrat
prin interioritatea psihică a subiectului. E drept, când vorbim
de caracterul subiectiv al re-producerii prin audiovizual, nu ne
mai rezumăm la faptul că „se copiază", se fotografiază, se
imortalizează realitatea aşa cum a fost în locul şi momentul
„x”. Re-producerea subiectivă aproximează, selectează,
filtrează în funcţie de anumite condiţii, împrejurări, solicitări.
Ea nu epuizează fenomenul, deoarece există unele limite
psihofiziologice ale aparatelor senzoriale, nemaivorbind de
capacitatea de codificare-decodificare de care dispune o
reprezentare audiovizuală în mod firesc, de limitele socio-
istorice şi socio-culturale. Ea înaintează însă treptat spre
surprinderea esenţei fenomenului
De altfel, studierea comparativă a reprezentărilor
audiovizuale cu preponderenţă obiectivă sau subiectivă a dus
la discriminarea re-productivului de creativ. O comparaţie,
mult simplificată, avem în continuare:
Re-producerea simplă Re-producerea creativă
• împrumută modelele din realitate, • recurge la combinări şi transformări
are mai ales caracter repetitiv;
• asigură echilibrul subiect – obiect,
condiţie sine qua non a veridicităţii; inedite ale componentelor realităţii
• perturbă echilibrul imediat subiect –
obiect în numele unei reechilibrări
superioare;
• poate fi tratată ca o inovaţie, invenţie,
ca o transformare informaţională cu
rezultate productive;
• poate premerge re-producerii simple
• poate fi tratată ca o descoperire de
operaţii, ca o deplasare informaţională
cu rezultate imitative;
• potenţează creaţia
În definitiv, faptul că nu erai prezent personal la faţa
locului când s-a întâmplat fenomenul, îl îndreptăţeşte pe un
altul, ce a avut această şansă, să îţi arate ce a văzut el (un
„el" concret, uman, nu unul perfect obiectiv, artificial).
La scurt timp după tragicul eveniment de la 11 septembrie
2001, mai mulţi cineaşti din întreaga lume au creat 11 scurt
metraje despre viziunea lor şi ecoul WTC în lume pe care le-
au unit într-un singur film. Iată un fragment de… 11 minute:
B02-71