Teoria și practica audiovizualului - seria B B02

un proces de reflectare subiectivă are la baza sa raţionamente analogice şi că realizarea unei reprezentări audiovizuale este un proces de modelare a sistemului E (al existenţei, al faptului real, petrecut), reflectat în sistemul A (al autorului, realizatorului), prin care se poate ajunge la un sistem R (reprezentare prin analogie). În audiovizual, sensurile noţiunii de subiectiv din psihologie conţin şi unele din caracteristicile re-producerii subiective a realităţii înconjurătoare: La întrebarea "ce înseamnă a re-produce subiectiv realitatea obiectivă ?", răspunsul care se dă cel mai frecvent este: "Fiecare re-produce în felul său". Formularea este însă vagă, ambiguă, doar pe jumătate corectă. Aceasta ar însemna că doi operatori video aflaţi la faţa locului în timpul tragediei din 11 septembrie 2001 de la Word Trade Center să vadă fiecare altceva: unul exploziile propriu-zise şi prăbuşirea edificiilor, iar celălalt, să spunem, lume alergând îngrozită, indivizi derutaţi la maximum neştiind încotro să o apuce. Fiecare e în faţa aceleiaşi realităţi, dar unul va remarca anumite caracteristici, pe când celălalt altele; unul va avea anumite trăiri afective faţă de situaţia respectivă, altul – cu totul altele. Dacă reluăm supermediatizatul moment „WTC”, o facem pentru a ne concentra, de această dată pe componenta audio; filmul ce urmează are două părţi: prima parte are sunetul autentic (obiectiv), aşa cum a fost surprins în acele momente; a doua parte, pe lângă momente autentice şi reconstituiri, montaj artistic, are şi o ilustraţie muzicală ce s-a dorit de efect (ca impact subiectiv). B02-67

Teoria și practica audiovizualului - seria B B02 | Page 67