Teoria și practica audiovizualului - seria B B02 | Page 58

Când afirmăm că „un anumit fapt m-a inspirat…” sau că
„alegerea unei terase unde să beau o bere este o chestiune
de inspiraţie”, suntem foarte aproape de zona în care
termenul inspiraţie se apropie de derizoriu. Ei bine, în cazul
audiovizualului, inspiraţia permite creatorului să întruchipeze
ideea, atmosfera, conţinutul general al viitoarei compuneri cu
care-şi va impresiona susţinătorii. Aproape fără excepţie
obişnuiţii (dar mai ales marii creatori de audiovizual) nu se
sfiesc să-şi mărturisească „momentul de inspiraţie”. Acum,
de fapt, începe creaţia propriu-zisă, chiar dacă e vorba de cea
mai banală captare de imagine şi sunet: „omul cu camera”
trebuie să găsească forma care surprinde, limpezeşte şi
adânceşte viziunea de la care se porneşte întreaga abordare,
o organizează într-o expresie comunicabilă.
Proces complex în care luciditatea intelectuală, elanul
fanteziei şi tenacitatea voinţei sunt deopotrivă mobilizate,
alcătuind acea stare de concentrare febrilă specifică unui
creator „obsedat de subiectul său”. Ritmul evolutiv al acestui
proces nu este însă acelaşi la toţi creatorii. Şi aceasta se
explică prin neobişnuit de puternica şi prelungita tensiune
interioară ce se mulează la o anumită dexteritate pe care
autorul şi-o creează lucrând în acest domeniu. Mai spontan
sau mai reflexiv, operatorul devine din primele clipe ale
„iluminării sale creatoare” constructorul unui microcosmos, cu
legile sale specifice, cu autonomia şi originalitatea sa.
Tensiunea este amplificată şi de faptul că, în momentul
începerii lucrului, ai în faţă o infinitate de posibilităţi, îţi dau
târcoale lăsându-ţi senzaţia că „totul este posibil”, este permis
(deci, realizabil).
Şi, dacă totul este permis – adică şi „lucrul cel mai bun” şi
„lucrul cel mai rău”, dacă nicio rezistenţă nu se manifestă,
orice efort este de neconceput – atunci ... nu se poate clădi
nimic, şi orice întreprindere este zadarnică (!) Şi o asemenea
stare te boicotează până când creatorul descoperă punctul
ferm de pornire, de la care se poate desfăşura construcţia.
Apoi, necesitatea de „a avea modelul în cap” înainte de a
începe compunerea propriu-zisă, îl obligă pe creator la o
intensă activitate intelectuală menită să-i clarifice jaloanele de
care va ţine cont întreg travaliul. Umplerea casetei, a benzii
magnetice, stick-ului de memorie sau peliculei cu imagini
B02-58