Teoria și practica audiovizualului - seria B B02 | Page 54

Să delimităm câteva probleme de fond:
Raportându-ne la o arie largă de reprezentări posibile,
necondiţionată de imperativele instituţionalizate ale profesiei, cu
cât un creator de audiovizual este mai valoros, cu atât este mai
inedită natura problemelor ce-l atrag: el intuieşte cu o
sensibilitate neobişnuită acele procese ce mocnesc sub
aparenţe, procese de care lumea n-a devenit pe deplin
conştientă, şi întrezăreşte uneori profetic tendinţa dezvoltării lor.
Această superioară conştiinţă a specificului reprezentării
publice audiovizuale porunceşte de asemenea autorului lucid
ca, în faţa unei împrejurări stimulatoare pentru imaginaţia sa, să
urmărească nu atât reconstituirea ei descriptivă, ci exprimarea
vibraţiilor stârnite în suflet. Nu va pune, cu alte cuvinte, accentul
pe detaliile povestirii sau ale imaginii, ci pe spiritul său, pe care
se va strădui apoi să-l recreeze conform cerinţelor logicii
discursului audiovizual. Şi aceasta, în ciuda unor contexte şi
particularităţi de producţie ce seamănă, mai degrabă, cu o
uzină decât cu delicata masă de lucru