de o mentalitate analogă cu cea a copilului care-şi închipuie că a cunoscut suprema fericire dacă i se permite să se înfrupte dintr-un borcan de dulceaţă. Dacă autorul însă nu urmăreşte succesul ieftin la care duce cu certitudine reprezentarea forţat spectaculară, lacrimogenă, siropoasă şi nu dă frâu liber sentimentelor puternic( vizibil, audibil) resimţite, preferând expresia reţinută şi construcţia riguroasă, este fără prea multă ezitare asimilată unei abordări „ formale”, „ de umplutură”. Nu vreau să spun că într-o asemenea ipostază, sentimentală şi subiectivă, a apropierii de audiovizual, totul este răsturnat cu capul în jos, că( tele) spectatorul admiră doar reprezentările „ contrafăcute” şi detestă compoziţiile audiovizuale de „ înaltă fidelitate”. Îl pot impresiona şi autenticele evenimente transmise de televiziuni – deschiderile Olimpiadelor, marile curse automobilistice, ceremoniile Oscar, concertul de Anul Nou de la Viena ş. a. – dar atracţia pentru asemenea reprezentări se împleteşte cu preferinţe pentru trucaje ieftine, conţinuturi vulgare şi antipatii neîntemeiate, ceea ce dă un aspect de conglomerat amorf simţului său valoric şi gustului estetic. În loc să se orânduiască într-o ierarhie obiectiv determinată, valorile se amestecă: însăşi simpatia pentru spectacolele de o valoare incontestabilă devine, în aceste condiţii dubioasă: poţi oare spune că înţelegi cu adevărat efortul unor medici pentru salvarea unei vieţi, nobleţea şi profunzimea mesajului unui film de artă, a unui concert cu Pavarotti, sau integralei Shakespeare câtă vreme continui să palpiţi de curiozitate mai mult decât trebuie pentru o bătrână violată de propriul nepot, o telenovelă interminabilă, muzică de mahala sau episoade din „ Vacanţa mare”? Şi totuşi, putem face o corectură rapidă: nu toţi sunt nişte „ consumatori de audiovizual” cu o pregătire precară sau gusturi îndoielnice. Într-o fugară căutare pe internet am găsit nu numai un model ideal de cinefil ci şi o fină cunoscătoare a ceea ce generic numim ecranizări. Ascultaţi-o şi bucuraţi-vă de o tânără( în jur de 20 de ani) care ne dă exemple şi explicaţii dintre cele mai pertinente într-o zonă ce dă mari bătăi de cap unor filmologi consacraţi:
B02-43