Teoria și practica audiovizualului - seria B B02 | Page 30
Ascultând un asemenea discurs, dar şi cunoscând (din
relaţie directă, pentru unii) ce s-a întâmplat atunci, am putea
concluziona că obiectivitatea şi subiectivitatea se referă, în
egală măsură, la raporturi şi stări existente deopotrivă în
realitate. Atât obiectivitatea cât şi subiectivitatea au caracter
interpretativ. Deosebirea dintre ele se referă doar la faptul că
prima se întemeiază pe interpretări „esenţiale” şi interne, iar
cea de a doua pe interpretări „neesenţiale”, laterale sau
externe.
De exemplu, în raport cu obiectivitatea internă a evoluţiei
unui tânăr în a-şi asimila şi acţiona în „spirit terorist”, care poate
escalada până la comportamente extrem de grave pentru o
colectivitate sau, prin extensie, pentru întreaga societate, pot fi
cotate ca fenomene întâmplătoare, întrucât nu decurg din
esenţa proceselor vitale ale condiţiei tinerilor, în general, dintr-o
societate civilizată, democratică; ele puteau să nu se producă,
după cum puteau să se producă într-o măsură mai accentuată
sau mai puţin accentuată. Dar dacă s-au produs, ele determină
în mod obiectiv o corelare manifestările generale de tip terorist
ce impun, ca efect, luarea unor măsuri sporite de securitate şi o
analiză mult mai aprofundată a cauzelor ce au născut şi întreţin
un asemenea fenomen.
Fiind date interpretarea şi condiţiile de conformitate ale
formulării ei, reprezentarea apare ca obiectivă. Dacă percepţiile
fenomenului aflat în atenţie sunt inconforme pe aspecte
definitorii (în raport cu un tânăr oarecare), întregul proces de
generare a interpretării şi a producerii reprezentării ca atare
apare ca un fenomen subiectiv. Procesul amintit este însă
subiectiv numai în raport cu obiectivitatea desfăşurării fireşti a
evenimentelor pe un anumit modul de percepţie. Terorismul şi
declanşarea manifestă a acestuia pot fi cotate ca subiective în
raport cu valoarea apreciativă a unui tânăr, dar rezultă cu
obiectivitate din factorii conjuncturali acţionali care le-au
generat. Acelaşi fenomen este obiectiv în raport cu cauzele şi
cu condiţiile proprii din care apare, dar este subiectiv în raport
cu alte fenomene; nu există fenomene absolut obiective sau
fenomene absolut subiective. Toate fenomenele au o
întemeiere interpretativă, dar apar ca obiective sau subiective
numai în raporturi diferite şi în condiţii concrete diferite. Cum nu
există sisteme izolate, toate aflându-se în raporturi reciproce
B02-30