Teoria și practica audiovizualului - seria B B02 | Page 14

Drumul parcurs de creatorul de audiovizual (indiferent
poziţia de pe care se implică – scenarist, interpret, scenograf,
operator, editor, regizor ş.a.), de la întrezărirea vagă a
viitoarei compoziţii, la filmarea efectivă, la tatonarea diverselor
variante prin montaj, ilustraţia muzicală adecvată, până la
cizelarea finală şi la ultimele retuşuri prin „post-procesare”
reprezintă culisele audiovizualului.
Ca şi într-un bun
spectacol de teatru, nimic din toate acestea nu se mai văd
atunci când compoziţia este emisă, postată, reprezentată pe
un ecran, în sala de cinematograf, pe ecranul TV în programul
unei televiziuni, videocasetă sau videodisc, smartphone, alte
monitoare,
în
vizionări
particulare.
Reprezentarea
audiovizuală se află atunci singură pe ecran, cu toate
configuraţiile, complexităţile, frumuseţile şi misterele ei,
oferindu-se înţelegerii noastre. Rod al unei activităţi de rutină
sau îndelungi şi sinuoase strădanii, ea se detaşează acum de
autorul (autorii) ei, lăsând în umbră căutările şi tensiunile din
care s-a născut şi pe care numai curiozitatea cercetătorului de
domeniu le mai poate reactualiza. Desprinsă de împrejurările
în care a fost creată, de eforturile celor care au generat-o,
reprezentarea audiovizuală a devenit o realitate independentă
şi obiectivă, plină adesea de surprize şi conţinând poteci
necunoscute chiar pentru autorii ei. Nu este oare frecvent ca
un realizator de gen să devină pe deplin conştient de
semnificaţiile reprezentării sale, de-abia după ce a făurit-o şi
difuzat-o public, şi uneori numai la observaţiile altora?
Fiecare reprezentare audiovizuală luată în sine este un
microcosmos iar audiovizualul, în totalitatea lui, un veritabil
univers. Cât de conform este acest univers cu existenţa
însăşi, cât este o oglindire fidelă a realului, sau un construct
„în sine”, cât poate sau nu poate fi abordat prin logica
formală, cât „trezeşte” sau numai „inspiră” sentimente
autentice, profunde?...
Marcaţi de descurajare, unii abandonează asemenea
explorări, timid sau impetuos începute, făcând chiar şi
complexe de inferioritate: ar fi, chipurile, hărăziţi unei funciare
şi iremediabile incapacităţi de a înţelege obiectivul sau
subiectivul propuse în cantităţi debordante de toate sursele
B02-14