Teoria si practica audiovizualului - Seria H H02 - Audiovizualizarea ființării | Page 47

Recursul la Formă şi Conţinut
În general, una dintre cele mai importante încercări de a descrie
subiectul percepţiei noastre şi pe zona imaginii corporalităţii face o
distincţie de la ceea ce generic desemnăm ca fiind formă şi conţinut.
La o primă vedere, distincţia nu ar fi greu de făcut, deşi ea nu se
limitează doar la aspectele „de suprafaţă” şi a celor „de interioritate” ce
ţin de fiinţarea umană, oricare dintre componentele cu sens produse de
fiinţa umana presupunând o distincţie mult mai specială între „formă” şi
„conţinut”, în cele mai variate sensuri pe care aceste cuvinte le implică.
De pildă, propoziţiile din această prezentare teoretică au o formă şi,
totodată, transmit (sperăm) „un ceva”, un conţinut receptorului. Forma
unei propoziţii include gramatica ei şi sistemul de semnificaţii ataşate
fiecărui cuvânt şi combinaţiilor de cuvinte care alcătuiesc limbajul.
Propoziţiile care descriu sau enunţă ceva sunt o formă elaborată în
multiple variante, care la rândul lor împărtăşesc cu alte propoziţii
anumite trăsături formale.
Aşadar, ceea ce distinge forma este faptul că ea poate fi descrisă
în numeroase moduri, care nu ne cer să precizam sensul propoziţiei.
Sensul unei propoziţii este dat de conţinutul ei, mult mai greu de descris
decât forma, pentru că orice descriere va trebui să aibă, la rândul său,
un conţinut propriu pentru a transmite sensul pe care îl vizează. Dar, în
acest caz, conţinutul va fi transmis într-o anumită formă, care la rândul
ei va avea un conţinut propriu. Se pare că intrăm într-o serie nesfârşită
de forme şi conţinuturi, ce riscă să nu ne ducă spre o „descriere ideală”.
De aceea, o adevărată filozofie a limbajului s-a preocupat în a construi
o teorie a sensului propoziţiilor, şi tot din acest motiv majoritatea
criticilor şi filosofilor insista asupra faptului că orice distincţie între formă
şi conţinut e… artificială şi preponderent analitică.
Nu de mult (2014), Sidi Larbi Cherkaoui și Damien Jalet, împreună
cu artistul vizual Antony Gormley au creat Babel Words , , un spectacol
de dans care explorează limbajul şi relaţia sa cu propria identitate, cu
semenii ş.a., luând povestea despre „Turnul Babel" ca punct de plecare
(o aluzie la o aglomerare fără noimă, într-un oraş fără chip în
apropierea frontierelor care definesc o ţară a nimănui).
Privind cum curge acţiunea de la spaţiul privat la cel public, de la
intimitate la extrovertire, de la individual la colectiv – sesizând limpede
unele opţiuni de relaţionare cu spaţiul, de convieţuire, de credinţă,
văzând în povestea lui Babel adevărate porţi la iluminare, de simbioză
şi influenţe reciproce, în timp ce, pentru alţii aceasta a fost premisa
pentru haos, confuzie şi conflict. Aceste observaţii sunt doar un ghid
formal. Voi puteţi sesiza şi alte detalii semnificative.
H02 - 46