Analiza imaginii corporalităţii şi a subiectului ei Analiza … „ formală”
Limbajul nostru privind reprezentările fiinţării umane prin imagini ale corporalităţii şi teoriile noastre despre acestea sunt formulate, de obicei, în contextul istoriei şi al practicilor curente din lumea artei. Dar făptura umană şi felul în care şi-a marcat ea existenţa în lume nu se limitează la zone şi delimitări ale artisticului.
Aşa cum vom vedea de multe ori, unele teorii pornesc de la conceptul de „ fel de a fi” şi nu de la cel de aspect estetic. Chiar dacă reprezentarea corporalităţii oferă o zonă suficientă de cuprindere a imaginii corporale, ea poate fi extinsă pentru a include şi corporalitatea ca subiect natural. Indiferent de modul în care se prezintă teoriile noastre privind fiinţa umană, pentru ca ele să fie convingătoare trebuie să dovedim că pot fi rezonante cu toate posibilele întrupări umane pe care suntem nevoiţi să le luăm în considerare.
Desigur, judecata teoretică poate fi şi una negativă. Dacă nu suntem de acord cu faptul că unele afirmaţii contemporane privitoare la corporalitate sunt justificate, teoria poate încerca să demonstreze contrariul. De pildă, chiar dacă dorim să respingem nuditatea excesivă şi pornografia, tot ar trebui să analizăm aceste pretenţii de validitate pe care simţul comun este nevoit să le accepte. Dacă suntem de părere că reprezentarea corporalităţii înseamnă mai mult decât ceea ce trece drept un „ imago” al corpului uman în lumea lui, şi această opinie poate fi argumentată la rândul ei.
Pe o treaptă mai elaborată, multe creaţii populare au fost acceptate( şi) ca reprezentări ale corporalităţii, însă foarte greu. Chiar şi teatrul lui Shakespeare a fost, la vremea apariţiei lui, o galerie de personaje într-o continuă facere şi contrafacere a unor ipostazieri ale umanului, o formă populară de reprezentare a corporalităţii, iar acum e considerat o „ artă de prim rang”. Poate că filmele şi manifestările debordante ale tinerilor sunt menite să intre şi ele în canon, fapt care poate fi susţinut sau contestat printr-o teorie de mai mică relevanţă,
Dar, chiar dacă avem şansa unor exemplificări cu sunete şi imagini în mişcare, indiferent de felul de analiză şi sinteză la care apelăm, tot prin limbaj va trebui să ne demonstrăm capacitatea de a înstăpâni un asemenea fenomen, încercând „ să fixăm” în matricea cuvintelor fiinţa umană vie, în continua ei metamorfoză, devenire şi de a descrie subiectele pe care le considerăm ca semnificative privind imaginea corporalităţii.
H02- 45