explică perioadele în care zeii greci au început să fie înlocuiţi cu zeii Persiei, momentul în care intrau în anonimat marile şcoli filosofice ale Greciei, Şcoala lui Platon, cea a lui Aristotel, ori puternicul marcaj musulman în Balcani şi zona carpatodunăreană 3. Al treilea sens este cel mai greu de definit, întrucât este o îmbinare a primului sens, care pune pe primul plan valorile spirituale ale grupului, efortul comun şi cel de-al doilea care accentuează acţiunea factorului de selecţie în procesul formativ al modelării fiinţării. Prin acest înţeles, reconfigurarea fiinţării umane, în general, este redusă la artă, religie, ştiinţă, excluzând anumiţi factori materiali care pot ocupa un loc decisiv în ansamblul modelării fiinţării. Indiferent de modul în care a fost definită( re) modelarea fiinţării, definiţiile care au fost formulate au surprins dacă nu în totalitate, măcar în parte caracteristici ale acesteia. Astfel, reconfigurarea fiinţării umane întruchipează unele elemente sociale constituite şi transmise prin efortul comunităţii, exprimă aspectul cumulativ al cunoaşterii şi experienţei, atitudinea selectivă faţă de valorile trecutului în funcţie de cerinţele, preferinţele şi aptitudinile individului. Reconfigurarea fiinţării umane afirmă un subiect naţional, aflat pe o anumită treaptă evolutivă a istoriei cu un anumit ansamblu de trăsături psihice prin a căror manifestare activă în planul creaţiei se oferă creaţiilor asimilate fiinţării o anumită specificitate, originalitate. Aşadar, chiar dacă reconfigurarea fiinţării umane este specifică unui timp loc şi autorat, nu este creată şi făurită într-o izolare totală sau cvasitotală faţă de elementele, valorile şi creaţiile modelării fiinţării universale. În orice reconfigurare a fiinţării umane locale, regionale, naţionale există elemente ale modelării fiinţării universale. Reconfigurarea fiinţării umane este deci o întrepătrundere de elemente naţionale originale şi elemente universale. Evident, există şi un revers al unei asemenea „ universalizări” de conjunctură. Precizând conţinutul conceptului de civilizaţie, Eminescu spune:
H02- 13