explică perioadele în care zeii greci au început să fie înlocuiţi cu zeii Persiei , momentul în care intrau în anonimat marile şcoli filosofice ale Greciei , Şcoala lui Platon , cea a lui Aristotel , ori puternicul marcaj musulman în Balcani şi zona carpatodunăreană 3 . Al treilea sens este cel mai greu de definit , întrucât este o îmbinare a primului sens , care pune pe primul plan valorile spirituale ale grupului , efortul comun şi cel de-al doilea care accentuează acţiunea factorului de selecţie în procesul formativ al modelării fiinţării . Prin acest înţeles , reconfigurarea fiinţării umane , în general , este redusă la artă , religie , ştiinţă , excluzând anumiţi factori materiali care pot ocupa un loc decisiv în ansamblul modelării fiinţării . Indiferent de modul în care a fost definită ( re ) modelarea fiinţării , definiţiile care au fost formulate au surprins dacă nu în totalitate , măcar în parte caracteristici ale acesteia . Astfel , reconfigurarea fiinţării umane întruchipează unele elemente sociale constituite şi transmise prin efortul comunităţii , exprimă aspectul cumulativ al cunoaşterii şi experienţei , atitudinea selectivă faţă de valorile trecutului în funcţie de cerinţele , preferinţele şi aptitudinile individului . Reconfigurarea fiinţării umane afirmă un subiect naţional , aflat pe o anumită treaptă evolutivă a istoriei cu un anumit ansamblu de trăsături psihice prin a căror manifestare activă în planul creaţiei se oferă creaţiilor asimilate fiinţării o anumită specificitate , originalitate . Aşadar , chiar dacă reconfigurarea fiinţării umane este specifică unui timp loc şi autorat , nu este creată şi făurită într-o izolare totală sau cvasitotală faţă de elementele , valorile şi creaţiile modelării fiinţării universale . În orice reconfigurare a fiinţării umane locale , regionale , naţionale există elemente ale modelării fiinţării universale . Reconfigurarea fiinţării umane este deci o întrepătrundere de elemente naţionale originale şi elemente universale . Evident , există şi un revers al unei asemenea „ universalizări ” de conjunctură . Precizând conţinutul conceptului de civilizaţie , Eminescu spune :
H02 - 13