Teoria si practica audiovizualului - Seria H H02 - Audiovizualizarea ființării | Page 13
Sărbătorile, la rândul lor, exprimă apartenenţa la un anumit
sistem de credinţe şi practici specifice unei anumite comunităţi.
Reconfigurarea fiinţării umane poate audiovizualiza (tehnic) şi
exprimarea anumitor moduri de viaţă, obiceiurile şi credinţele
care menţin coeziunea societăţii.
2. Reconfigurarea fiinţării umane are înţelesul de ideal
convenţional, de rafinament intelectual rezultat dintr-un anumit
complex de cunoştinţe şi experienţă acumulată, care se
constituie prin reacţii tipice sau printr-o îndelungată tradiţie.
Reconfigurarea fiinţării umane prin audiovizual poate oferi cele
mai diversificate modalităţi de a exprima idealul convenţional de
viaţă pe care tinde să-l realizeze o anumită comunitate umană,
într-o anumită epocă a evoluţiei sale. Exprimă modul preferat al
activităţii economice, modul preferat al comportamentului moral,
modul preferat al organizării relaţiilor interumane, al organizării
instituţionale şi al modelului de societate.
Idealul de viaţă, ca motivaţie fundamentală în modelarea
fiinţării, diferă de la popor la popor. Putem vorbi de idealul de
viaţă al poporului român, german, american ş.a.m.d.
Rafinamentul intelectual nu are nimic comun cu snobismul, cu
mimetismul. cu complexele de diferite feluri care pot lua forma
sclifoselii, maimuţărelii, al cosmopolitismului. Cosmopolitismul
este o formă veninoasă a rafinamentului intelectual şi anume a
rafinamentului neîmplinit, care ia forma unor compromisuri ce
pot avea drept consecinţă descompunerea, negarea valorilor
asimilate fiinţării, spirituale ale unui popor. Cosmopolitismul a
apărut încă din antichitate şi s-a înţeles prin el „omul
cosmosului”, omul de circulaţie universală care era identificat cu
filosoful sau cu înţeleptul care poate să enunţe adevăruri ce pot
fi utilizate oriunde şi oricând. Cu timpul, conceptul s-a degradat
începând cu epoca elenistică, în urma decăderii cetăţilor antice
greceşti şi intrării lor sub influenţa marilor imperii, începând cu
cel instituit de Alexandru Macedon. În felul acesta s-a procedat
la un intensiv proces de transferare a valorilor proprii fiinţării
poporului cuceritor înspre poporul cucerit sau asimilat, ale cărui
valori proprii au început să fie negate, minimizate. Aşa se
H02 - 12