Dimpotrivă, lumea inteligibilă are o formă imuabilă,
nu se naşte şi nu moare, nu se preschimbă în nimic altceva, nu este perceptibilă prin vreun simţ, doar spiritul
(νοϋς) singur are puterea de a o contempla. Două universuri nu pot diferi mai mult de atât şi, totuşi, prin limbaj, ele sunt într-o legătură neîntreruptă.”5
Prin urmare, contactul nostru cu lumea inteligibilă se
face, prin excelenţă, cu ajutorul limbajului1 (chiar dacă
suntem, în egală măsură, aparţinători şi ai lumii sensibile, prin corp). Să nu uităm că, lumea sensibilă participă
prin ea însăşi şi în mod direct la lumea Ideilor fiind, întrun fel, o copie (o oglindire) a acesteia. Cuvintele noastre sunt, am putea spune, o modalitate de a ne
(re)cunoaşte în momente distincte sau difuze ale fiinţării, dar şi ustensile prin care ne prefigurăm paşii următori, când suntem atraşi, de pildă, către Bine (ce presupune un demers dialectic) ori spre plăcerile pe care ni le
dau căutarea exactităţii, a implicării armonice sau a gustului pentru frumos. Acest bine omenesc spre care tinde
fiinţarea fiecăruia, pare a fi un suficient argument al participării noastre la dreptatea şi la frumuseţea lumii create după imaginea lumii divine. Orice abdicare de la
acest dat, ne scoate în afara acestei ancestrale apartenenţe şi ne aruncă într-un haos de nedesluşit.
De aceea, poate, gestul abominabil al copilotului de
la Germanwings – ce s-a sinucis prăbuşindu-se în Alpii
francezi, cu avionul pe care îl pilota şi în care mai erau
149 de suflete nevinovate – rămâne
„fără cuvinte”,
6
orice motivaţie fiind, totuşi, de neînţeles
5
idem.
Cotidianul german Bild a publicat ultimele conversaţii dintre cei doi piloţi ai avionului
Germanwings prăbuşit pe 24 martie 2015 în Alpii francezi, confirmând că pasagerii nu au avut
6