Teoria si practica audiovizualului H01 | Página 19

Când vorbim despre interacţiunea umană
orice abordare serioasă face apel la
teoriile cunoscute sub numele de
interacţionism simbolic, un întreg
pachet de analize şi sinteze ale
unui grup de cercetători sociologi,
reuniţi
sub
antetul
general
recunoscut ca Şcoala de la Chicago,
avându-i ca principali mentori pe
Herbert Blumer şi George Herbert Mead.
Interacţionismul simbolic, termen inventat de Blumer,
se conturează pe ceea ce s-a definit a fi natura simbolică
a vieţii sociale, ce se poate configura pe trei unghiuri de
raportare distincte:
- primul consideră că oamenii acţionează faţă de fiinţe, lucruri, fenomene înconjurătoare pornind de la semnificaţiile pe care acestea le poartă,
- al doilea stipulează că semnificaţiile în cauză nu
sunt un dat absolut ci se nasc şi se (re)configurează din
interacţiunile sociale;
- al treilea unghi constată că semnificaţiile astfel delimitate şi configurate contextual sunt utilizate şi interpretate de fiecare individ în parte, particularizate de impact pe
care acesta le are în lume, cu lumea.
Iată suficiente argumente ca să deducem că, într-un
asemenea cadru de interacţionism simbolic, semnificaţiile au un grad ridicat de instabilitate, fiind supuse unor
modificări permanente, cu codificări şi decodificări într-o
continuă dinamică. De pildă, variabile cum ar fi cele provocate de impactul audiovizual, pot influenţa acţiunile sociale într-o anumită direcţie, cu un mai mare sau mai mic
rol determinant. Blumer ne explică fenomenul conside-