rea acesteia în diverse modalităţi au un caracter cauzal.
Deosebirea dintre ele se referă doar la faptul că prima se
întemeiază pe cauze esenţiale şi interne (de tip anatomic,
morfologic, fiziologic, psihologic), iar cea de a doua pe
cauze adiacente, formale, neesenţiale organic sau externe (cu precădere cele ce se structurează în social, cu delimitări ce ţin de impactul comunicaţional public, de
exemplu).
Mai mult chiar: la o analiză de detaliu, putem observa
că, în raport cu percepţia fiinţării umane, reprezentarea fiinţării umane are un caracter inconstant, fapt care la nivelul cunoaşterii se manifestă adesea prin caracterul imprevizibil al apariţiei şi eventualului impact pe care o reprezentare îl poate avea. Reprezentările sunt însă fenomene
frecvente în dinamica obiectivă a sistemelor, ele influenţând procesele necesare şi, de aceea, cunoaşterea nu
este indiferentă faţă de ele. Măsura în care reprezentările
sunt sau nu sunt cunoscute afectează posibilitatea de impact a lor şi, prin aceasta, succesul acţiunii practice a
oamenilor asupra domeniului de obiecte considerat (numind obiect produsul final reprezentat); dar nu afectează
nicidecum caracterul lor întâmplător şi nici conţinutul lor
determinant şi su