-
ABORDAREA INTEGRATĂ A LECŢIILOR DE CHIMIE
Prof. CERNAT DOMNICA NICOLETA
COLEGIUL TEHNIC „TRAIAN VUIA” GALAŢI
Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această
restructurare, deseori, necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi specializate.
Sarcinile de rutină sunt acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei, ceea ce conduce
la descreşterea atât a necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate în performarea
acestora şi totodată la creşterea cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi cognitive de înalt nivel.
Dacă epoca industrială se caracteriza prin standardizare, control centralizat, relaţii de
adversitate, decizie autocrată, conformitate, comunicare unidirecţională, compartimentare, orientare
către părţile componente, epoca informaţiei se caracterizează prin: individualizare, autonomie,
relaţii de cooperare, decizie în cooperare, iniţiativă, diversitate, interrelaţionare, abordare holistică,
orientare către procese.
Aceste trăsături induc ideea că, instruirea nu mai este nici pe de parte înţeleasă ca „o mărime care se
potriveşte pentru toţi”, fiind imperios necesar ca aceasta să furnizeze oportunităţi pentru ca
educabilii să manifeste iniţiativă şi responsabilitate pentru propria învăţare, în acelaşi timp, să ofere
sprijin pentru ca procesele învăţării să fie mai efective şi eficiente.
Programele de chimie descriu oferta educaţională a disciplinei pentru un parcurs şcolar
determinat. Aplicarea acestor programe are în vedere posibilitatea construirii unor parcursuri
individuale de învăţare, printr-o ofertă adaptată specificului şcolii, interesului elevilor şi al
comunităţii, precum şi promovarea unor strategii didactice active ce plasează elevul, în centrul
procesului didactic.
Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează
înţelegerea, construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive,
designul mediilor de învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi
tehnicilor de evaluare ale domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor
afective şi lipsa înţelegerii faptului că nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi comportament,
a condus la ignorarea domeniului afectiv.
Cum remarca Piaget, „la nici un nivel, în nici o stare, chiar şi la adulţi, nu putem găsi un
comportament sau o stare care este pur cognitivă, fără elemente ale afectivului, şi nici o stare pur
afectivă, fără un element cognitiv implicat”.
Problemele tehnologice, sociale, economice şi ştiinţifice nu se pot rezolva numai prin
cunoştinţe cognitive. Învăţarea ştiinţelor fundamentale în cadrul ariei curriculare „matematică şi
ştiinţe” se doreşte a avea eficienţă sporită în obţinerea performanţelor şcolare şi a randamentului
şcolar în general. Noi, cei de la catedră, dorim ca elevii să înţeleagă că ştiinţa fizicii, chimiei şi
biologiei constituie sisteme deschise cu structuri ce se pot modifica, dar ale căror frontiere nu se
zăresc. Toate aceste ştiinţe au ca obiect construirea de modele şi de teorii pentru studiul diverselor
noţiuni, corelaţia dintre ele realizându-se prin intermediul aparatului matematic. Având în vedere
viteza mare de apariţie a informaţiei, de aplicare a acesteia în practică, indiferent de sursă, este
necesar ca informaţiile să deţină valoare metodologică, să se pună accent pe funcţia lor formativă,
organizându-se astfel cunoştinţele în jurul unor concepte de mare generalitate, dar cu putere
sintetizatoare şi integratoare.
Aplicaţie practică
Miniproiectul, ca lecţie de recapitulare-sistematizare urmăreşte formarea unor competenţe
psihorelaţionale şi evidenţiază caracterul practic aplicativ al abordării interdisciplinare a orelor de
chimie.
85