-
Organizarea de tip integrat a conţinuturilor reprezintă un mod de integrare relativ similar cu
interdisciplinaritatea , în sensul că obiectul de învăţământ are ca sistem de referinţă o tematică
unitară , comună mai multor discipline. Cu alte cuvinte , predarea integrată a disciplinelor este o
strategie de organizare interdisciplinară nu doar a conţinuturilor ci şi a întregii experienţe de
predare-învăţare-evaluare.
Cercetări recente recomandă integrarea predării ştiinţelor ca un principiu natural al învăţării.
În viziune curriculară , predarea integrată trebuie abordată nu doar în ceea ce priveşte modalitatea
de organizare a conţinuturilor ci şi la nivelul transmiterii şi asimilării acestora. Pentru acest ultim
aspect trebuie proiectate cadre de interferenţă între curriculum-ul şcolar şi cel extraşcolar (
nonformal), prin constituirea de parteneriate şcoală- familie- comunitate.
Predarea integrată a cunoştinţelor are ca referinţă nu o disciplină de studiu, ci o tematică
unitară, comună mai multor discipline. Este o strategie ce presupune schimbări nu numai în planul
organizării conţinuturilor, ci şi în „ambianţa” predării şi învăţării. Punctul de pornire în domeniul
proiectării şi implementării curriculumului îl constituie elevul şi experienţa sa. Cadrul didactic
trebuie să construiască pentru fiecare elev un flexibil ,,puzzle story” de design instrucţional în
concordanţă cu stilurile de învăţare prezente în clasa sa şi cu propriul stil de predare. Astfel, sunt
necesare transformări în demersul de concepere a traseului strategic prin raportare la tipul de
învăţare promovat, la specificul organizării experienţelor de învăţare într-un context larg, global
promovat de perspectivele noi de integrare curriculară. („Organizarea interdisciplinară a ofertelor de
învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii mici”,Suport ICOS, 2013).
Curriculum-ul pentru învăţamântul primar specific clasei pregătitoare reprezintă o noutate în
învăţamântul românesc, fiind conceput astfel încât să respecte principul continuităţii între nivelurile
sistemului de învăţământ şi în vederea atingerii nivelului de performanţă elementar în formarea
competenţelor cheie care determină profilul de formare al elevului (la sfârşitul clasei a II-a. ).
Educaţia timpurie reprezintă o etapă complexă de pregătire pentru educaţia formală a copiilor de la
naştere până la 6-7 ani şi asigură intrarea copilului în clasa I, prin formarea capacităţii de a învăţa,
ţinându-se seama de caracteristicile psihologice ale dezvoltării fiecărui copil. Cercetările din acest
domeniu au evidenţiat corelaţii semnificative între mediu şi dezvoltarea intelectuală, între învăţarea
timpurie şi învăţarea care are loc în alte etape ale vieţii. Astfel, copiii crescuţi într-un mediu
stimulativ au o dezvoltare intelectuală accelerată în comparaţie cu cei crescuţi într-un mediu
restrictiv .
Introducerea clasei pregătitoare la ciclul primar a impus reorganizarea curriculară, o analiză
atentă a conţinuturilor, a programelor şcolare şi planurilor cadru ceea ce a condus la înlocuirea
curriculum-ului pe discipline cu noul curriculum integrat. Întocmirea noului plan cadru din anii
şcolar 2013-2014 şi 2014-2015 presupune înlocuirea plajei orare cu un număr fix de ore pentru
fiecare disciplină şcolară .Accentul în educaţia copiilor cade pe formarea de competenţe, capacităţi,
atitudini transferabile şi transversale.
Analizând fiecare arie curriculară consider că disciplinei Comunicare în limba română din
cadrul ariei curriculară ,,Limbă şi comunicare” îi revine rolul primordial , situându-se deasupra
celorlalte discipline şcolare , aptitudinile şi competenţele lingvistice constituind fundamentul
întregii activităţi de învăţare şi de receptare a valorilor culturale şi ştiinţifice.
Curriculum adoptat din 1 septembrie 2012 pentru disciplina „Comunicare în limba română”
a impus schimbări pentru clasele ce aparţin ciclului achiziţiilor fundamentale, o altă organizare a
etapelor citit - scrisului şi, în consecinţă adaptarea strategiilor didactice (mijloace de învăţământ,
metode didactice, forme de organizare) la particularităţile psihice ale şcolarului de şase ani. „Studiul
acestei discipline început la clasa pregătitoare va continua până în clasa a II-a asigurând o
dezvoltare progresivă a competenţelor, prin valorificarea experienţei specifice vârstei elevilor şi
prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale şi acţionale ale formării personalităţii elevilor.
Competenţele generale ce se vor forma în această perioadă sunt:
Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute;
Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
Receptarea unor varietăţi de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute
53