-
ACTIVITĂŢILE INTEGRATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
Prof. inv. preşcolar UNGUREAN LILIANA
G.P.N. Cajvana, jud. Suceava
În elaborarea noului Curriculum pentru Învăţământul preşcolar s-a ţinut cont de tendinţele
actuale în pedagogie, de evoluţia sistemului de învăţământ preşcolar înregistrată în ultimii ani
(deschidere către abordarea Metodei proiectelor, a activităţilor integrate, a metodelor interactive de
grup etc.), de o serie de aspecte pozitive/dificultăţi întâlnite în activitatea la grupă a cadrelor
didactice educatoare, precum şi de nivelul de maturizare actual al copiilor din grădiniţe şi de
tendinţele şi evoluţiile în domeniul informaţiilor şi al tehnologiilor moderne. În acelaşi timp, s-a
reconsiderat rolul învăţământului preşcolar în raport cu celelalte trepte ale sistemului de învăţământ.
Noul plan de învăţământ prezintă o abordare sistematică care permite parcurgerea modulară
şi interdisciplinară a conţinuturilor categoriilor de activităţi şi asigură adaptarea schemei orare la
nivelul grupei preşcolare, în funcţie de regimul grădiniţei şi tema proiectului.
Datorită schimbărilor permanente care se produc în societatea actuală, cadrele didactice
trebuie să se adapteze din mers la noile cerinţe ale sistemului educaţional actual, acest lucru
putându-se realiza doar prin autoeducaţie permanentă.
De asemenea, noua programă a accentuat ideea de folosire a contextului ludic şi a învăţării
active în stimularea rutei individuale a învăţării, fapt pentru care a propus o abordare educaţională
diferită. Abordarea educaţională propusă de programa preşcolară se orientează asupra folosirii
metodei proiectelor tematice de grup, selectate, proiectate şi elaborate cu ajutorul copilului şi în care
brainstorming-ul, lucrul în echipă şi acţiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază
ale procesului de predare-învăţare.
În practica educaţională, recomandarea proiectării integrate a curriculum-ului este
considerată o provocare pe care învăţământul preşcolar şi-a asumat-o atât la nivelul proiectării
documentelor curriculare cât şi la nivelul micropedagogic, al practicii zilnice. Documentele
curriculare care organizează activitatea educaţională în învăţământul preşcolar asigură un cadru
normativ care susţine din plin abordarea integrată a curriculum-ului.
Structurarea flexibilă a conţinuturilor oferă cadrelor didactice care lucrează la acest nivel o
libertate de decizie aproape deplină cu privire la tipurile de conţinuturi pe care să le ofere copiilor şi
o autonomie sensibil egală în privinţa metodologiei de propunere a acestor conţinuturi. Singura
reglementare formală este dată de sistemul finalităţilor cu grade diferite de generalitate, predefinite,
care constituie punct de plecare pe tot parcursul procesului de instruire şi formare şi, în final, în
acţiunea de evaluare a performanţelor învăţării. În plus, promovarea ideii planificării pe teme şi
încurajarea utilizării metodei proiectelor în activităţile didactice cu preşcolarii sunt iniţiative ce
explicitează şi facilitează acest demers al abordării integrate a curriculum-ului.
Bazându-se pe afirmaţia lui J. Piaget ,,cunoştinţa provine din acţiune’’, didactica modernă
subliniază faptul că preşcolarul nu mai este receptor de informaţie, ci subiect al cunoaşterii şi
acţiunii. Procesul de predare – învăţare reprezintă acum un act, de comunicare, de transmitere
socială cu efort de însuşire, de apropiere din partea preşcolarului. Cadrul didactic este cel care
iniţiază dialogul, selectează şi structurează materialul, propune şi organizează activitatea
preşcolarului cu materialul, inclusiv fixarea sa în memorie. Didactica modernă pune în centrul
atenţiei copilul, făcându-l părtaş la propria sa formare. Educatoarea are rolul de a proiecta, de a
conduce şi îndruma activităţile folosind mijloace de învăţământ şi materiale corespunzătoare. Acum
se pune accent pe folosirea mijloacelor tehnice moderne menite să înlesnească predarea şi însuşirea
cunoştinţelor şi deprinderilor. Principiul învăţării prin acţiune asigură participarea conştientă a
copiilor în procesul de predare – învăţare, de instruire şi autoinstruire, de educaţie şi autoeducaţie.
În structura activităţii tradiţionale se pot delimita câteva părţii: secvenţialitatea lecţiei, proiectarea
obiectivelor, transferul de cunoştinţe de la educatoare la copil. Educatoarea formulează sarcini, cere
anumite răspunsuri, conduite iar stilul relaţional este dominat de educatoare. Conform didacticii
492