-
TRANSDISCIPLINARITATEA – MODEL DE ABORDARE INTEGRATĂ A ÎNVĂŢĂRII
înv. Barbu Lenuţa
Şcoala Gimnazială „Alexandra Nechita‟
loc. Vaslui
jud. Vaslui
Explozia informaţională şi dezvoltarea puternică a tehnologiilor aduc o serie de provocări ce
obligă actul educaţional să aplice o serie de schimbări de curriculum – atât de conţinut, cât şi de
implementare. Astfel, procesul educaţional trebuie apropiat de nevoile actuale ale elevilor, ale
comunităţii în care aceştia trăiesc. Noul tip de educaţie se bazează pe patru competenţe
fundamentale, competenţe de tip transdisciplinar: a învăţa să cunoşti; a învăţa să faci; a învăţa să
trăieşti împreună cu ceilalţi; a învăţa să fii. Abordarea integrată a curriculumului presupune crearea
de conexiuni între teme sau competenţe care sunt de regulă formate disparat, în interiorul diferitelor
discipline.
Integrarea are mai multe niveluri:
transdisciplinaritatea: reprezintă gradul cel mai elevat de integrare al curriculum-ului.
Abordarea integrată la acest nivel se realizează prin fuziune, adică renunţarea completă la limitele
disciplinelor de studiu implicate. Transdisciplinaritatea încorporează mai multe niveluri de
intervenţie educativă.
pluridisciplinaritatea sau multidisciplinaritatea se referă la faptul că o temă aparţinând
unui anumit obiect de studiu este supusă analizei din perspectiva mai multor discipline, acestea
rămânând nealterate ca structură şi menţinându-se independente între ele. Abordarea integrată la
acest nivel se realizează printr-o corelare a demersurilor mai multor discipline, în vederea
clarificării unei probleme din mai multe unghiuri.
interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare. În urma acestei
intersectări pot lua naştere diferite obiecte de studiu. Abordarea integrată la acest nivel se realizează
prin ignorarea limitelor stricte ale disciplinelor, căutând teme comune diferitelor obiecte de studiu,
care pot duce la realizarea obiectivelor învăţării la un grad mai înalt.
Abordarea integrată are două dimensiuni:
integrarea orizontală – reuneşte într-un ansamblu coerent două sau mai multe obiecte de
studiu, aparţinând unor arii curriculare diferite;
integrarea verticală – reuneşte două sau mai multe obiecte de studiu din aceeaşi arie
curriculară.
Voi prezenta în continuare un exemplu de activitate didactică integrată la clasa a II-a,
disciplina „Ştiinţele naturii‟, lecţie de consolidare, cu tema „În livadă‟. Menţionez că proiectul
didactic a fost conceput după vechea programă, când Matematica şi Ştiinţele naturii erau discipline
şcolare distincte.
Obiectivele urmărite au vizat mai multe discipline din planul-cadru pentru clasa a II-a:
- să definească noţiunea de livadă;
- să recunoască fructele din livadă pe baza ghicitorilor, dar şi prin pipăire şi gustare;
- să arate importanţa pomilor fructiferi, rolul fructelor în alimentaţie şi cum pot fi consumate
acestea;
- să ordoneze logic enunţuri despre fructe pentru a obţine textele unor reclame;
- să compună probleme de adunare/scădere cu conţinut adecvat temei;
- să descopere sfaturi şi proverbe despre fructe, pe baza calcului matematic;
- să realizeze un colaj „Coşul cu fructe‟;
- să coopereze la realizarea sarcinilor pe echipe;
- să-şi respecte partenerii de dialog şi de lucru.
Forme de realizare a activităţii: frontal, individual, lucrul în perechi, activitatea în grup.
42