-
ABORDAREA CONȚINUTURILOR ÎNVĂȚĂRII LA CLASA I DIN PERSPECTIVA
TRANSDISCIPLINARITĂȚII
Prof. Înv. Primar: BARBU ALINA-CARMEN
Școala Gimnazială ,,VASILE PÂRVAN”
Bârlad, Jud.. Vaslui
În raportul întocmit sub egida UNESCO asupra educației în secolul XXI, Jacques Delors
caracterizează educația drept o comoară ascunsă, care trebuie pusă în serviciul individului și al
colectivității, una dintre cheile de intrare în secolul marcat de amploarea revoluției, științifice și
tehnice și de explozia informațională.
Ca puncte de plecare pentru introducerea unui nou tip de educație sunt evidențiate patru
imperative ale societății viitoare, care, traduse în termeni didactici, ar fi:
- a învăța să cunoști;
- a învăța să faci;
- a învăța să trăiești alături de ceilalți;
- a învăța să exiști.
Spre a răspunde provocărilor timpului, demersul didactic va începe de timpuriu cu a
învăța să cunoști în viziunea transdisciplinară, ceea ce înseamnă să stabilești conexiuni între
diferitele cunoștințe, între cunoștințe și semnificațiile lor intrinseci. Importantă este nu acumularea
enormei cantități de informații, ci capacitatea elevului de a pătrunde esența demersului științific.
A învăța să faci înseamnă învățarea creativă, învățarea punerii în practică a cunoștințelor
însușite.
Aceasta implică, totodată, respectarea normelor ce reglementează raporturile dintre
membrii aceleiași colectivități, înțelegerea permanentă a celuilalt, necesitatea de a trăi alături de
ceilalți.
A învăța să fii impune înțelegerea condiționărilor, cercetarea fundamentelor propriilor
opinii, convingeri, pentru a descoperi ce se află dedesubtul acestora. Așadar, este necesară o
educație care să deplaseze accentul spre conștientizare, cooperare, spre gândire critică, spre
adaptabilitate și interpretarea lumii mereu schimbătoare. Cheia succesului în activitatea de învățare
o dețin pedagogii, care promovează demersul didactic transdisciplinar încă din clasa pregătitoare a
școlii primare.
L. D. Hainaut propune o nuanțare între abordările intradisciplinare, iterdisciplinare,
pluridisciplinare și transdisciplinare.
Atunci când se predau succesiv diferite concepte și principii în iteriorul aceleiași
discipline, abordarea este intradisciplinară.
Exemplu:
La clasa I – Comunicare în limba română: sunetul si literele ,,z”, ,,Z” se asociază cu
venirea berzelor.
Se asociază deci cunoștințele despre sunet (literă) cu cele despre berze (păsări), iar
intuiția este dirijată spre înțelegerea fenomenului primăvara (schimbări din natură, semne specifice,
plante, păsări etc.).
La abordarea intuitivă a altei planşe se remarcă zebra (ca trecere pentru pietoni),
subliniind sensurile diferite ale aceluiași cuvânt.
De asemenea, prin diferite tipuri de exerciții ca: formularea de exerciții pornind de la un
cuvânt cu mai multe sensuri (sau expresii), căutarea unor cuvinte (expresii) cu sens opus sau
apropiat, descrierea unui obiect sau fenomen etc,, sunt puse în evidență raporturile intradisciplinare
din conținutul fiecărui obiect de studiu.
Dacă predarea conceptelor sau a principiilor se face în cadrul mai multor discipline,
făcând să reiasă multiple aplicații și fațete ale acestora, abordarea este interdisciplinară.
Abordarea interdisciplinară poate asocia matematica și specii literare mult îndrăgite de
copii, ca în cazul ghicitorii următoare:
40