-
a învăța să faci;
a învăța să muncești împreună cu ceilalți;
a învăța să fii.
a învăța să știi/ să cunoști — a stăpâni instrumentele cunoașterii; instrumentele esențiale ale
învățării pentru comunicare și exprimare orală, citit, scris, socotit și rezolvare de probleme, a poseda
în același timp o cunoaștere vastă, dar și aprofundată a unor domenii principale; a înțelege
drepturile și obligațiile specifice unei societăți democratice. Cel mai important aspect al acestui
pilon este considerat însă a învăța să învețe.
a învăța să faci — a-ți însuși deprinderile necesare pentru a practica o profesie și a-ți însuși
competențele psihologice și sociale necesare pentru a putea lua decizii adecvate diverselor situații
de viața; a folosi instrumentele tehnologiilor avansate.
a învăța sa muncești împreună — a accepta interdependența ca pe o caracteristică a mediilor sociale
contemporane; a preveni și a rezolva conflictele; a lucra împreună cu ceilalți pentru atingerea unor
obiective comune, respectând identitatea fiecăruia.
a învăța să fii — a-ți dezvolta personalitatea și a fi capabil să acționezi autonom și creativ în
diverse situații de viață; a manifesta gândire critică și responsabilitate; a valoriza cultura și a depune
eforturi pentru dezvoltarea propriilor capacități intelectuale, fizice, culturale; a manifesta simț
estetic și a acționa pentru menținerea unui climat de pace și înțelegere.
Învățarea depășește cadrul formal al școlii, nu mai este doar apanajul elevilor, fiind concentrată, ca
activitate, mai ales în prima parte a vieții; evoluția și caracteristicile societății contemporane au
condus la afirmarea și necesitatea ideii de învățare pe tot parcursul vieții.
Organizarea învățării pe criteriul disciplinelor formale clasice devine insuficientă într-o lume
dinamică și complexă, caracterizată de explozia informațională și de dezvoltarea fără precedent a
tehnologiilor. O învățare dincolo de discipline, de rigiditatea canoanelor academice tradiționale
poate fi mai profitabila din perspectiva nevoilor omului contemporan.
Dintre strategiile didactice utilizate în abordarea interdisciplinară care favorizează învățarea
integr ată, amintim:
·
învățarea bazată pe proiect,
·
predarea în echipă formată din mai multe cadre didactice,
·
învățarea prin cooperare,
·
învățarea activă,
·
implicarea comunității,
·
aplicații ale inteligențelor multiple, etc.
În învățământul primar abordarea integrată a conținuturilor este o necesitate, dată de nevoia firească
a școlarului mic de a explora mediul apropiat, fizic și social, de a-l cunoaște și a-l stăpâni,
preocupare ce este pe deplin întâmpinată în condițiile structurării interdisciplinare a curriculumului. Aceasta, deoarece modul natural al elevilor de a învăța despre ceea ce îi înconjoară nu este
acumularea de cunoștinte pe domenii ale științei, ci, dimpotrivă, integrarea informațiilor,
priceperilor, deprinderilor diverse în jurul unor teme care le-au stârnit interesul sau a unor elemente
de viață reală. De altfel, viața de adult îi va așeza pe indivizi în fața unor probleme ce presupun de
cele mai multe ori cunoaștere globală.
Studierea integrată a realității îi permite școlarului mic explorarea în mod global a mai
multor domenii de cunoaștere prevăzute în programă, dar subordonate unor aspecte particulare ale
realității înconjurătoare, asigurându-i achiziția unor concepte și legități fundamentale, a unor
proceduri de lucru și instrumente de cunoaștere a realului. De asemenea, abordarea integrată a
conținuturilor educației școlare permite luarea în considerare a nevoilor de cunoaștere a școlarilor
mici și abordarea unor subiecte de interes pentru aceștia în cadrul unor teme/ proiecte mai
cuprinzătoare, sugerate de documentele curriculare.
„Explozia informaţională” conduce nu numai la creşterea cantitativă a cunoştinţelor, ci şi la
esenţializare, la integrare. (M. Maliţa, Orizontul fără limite al învăţării, Bucureşti, 1981, Editura
Politică, pag. 25).
429