-
Bocoş, M., Chiş, V., Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, particularizări
pentru învăţământul primar ; Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj –Napoca, 2012
Ciolan, L. , Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed.
Polirom, Iaşi, 2008
Daniela Crețu ,Adriana Nicu,Pedagogie și elemente de psihologie; Ed. Universității
„Lucian Blaga‟ Sibiu 2004
ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR
Prof.înv.primar,NICOLAE-BARBU RAMONA
Lic.Teoretic,,Gh.Lazăr”Avrig
Jud.Sibiu
PREDAREA INTEGRATĂ
,,O școală bună rumegă gândirea altora, nu o memorează.”
Vasile Ghica
Abordarea integrată a curriculum-ului are ca deziderat apropierea școlii de viața reală,
aplicarea teoriei în practică, suplinirea abstractului de către concret. Accentul se pune pe formarea
unor competențe, atitudini, valori transversale și transferabile utile pentru dezvoltarea personală și
socială a elevilor.
Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare
de proiectare a curriculum-ului, astfel încât să se asigure că elevul achiziționează o imagine
coerentă, unitară despre lumea reală.
Predarea integrată are ca referință nu o disciplină de studiu, ci o tematică unitară, comună
mai multor discipline; o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însușită, ajută la transferul
cunoștințelor dintr-un domeniu în altul. Prin activitățile desfășurate într-o manieră integrată, cadrele
didactice oferă șansa elevilor de a se manifesta liber și creativ și creează un mediu stimulativ și
diversificat pentru dezvoltarea personalității lor.
Marele Nicolae Iorga spunea că ,,Școala cea mai bună e aceea în care înveți înainte de toate a
învăța.” Astfel, învățarea devine un proiect personal al copilului, îndrumat, orientat, animat de către
cadrul didactic, ea devine interesantă, stimulativă.
Predarea- învățarea integrată oferă copiilor posibilitatea de a se manifesta în domeniile în care
capacitățile lor sunt cele mai evidente; cultivă cooperarea și nu competiția; copiii se deprind cu
strategia cercetării, învață să creeze situații, să emită ipoteze asupra cauzelor și relațiilor în curs de
investigație, să estimeze rezultate, să mediteze asupra sarcinii date.
Așadar, cadrul didactic trebuie să renunțe la stilul de lucru fragmentat, în care activitățile
se desfășoară una după alta, cu distincții clare între ele, ca și cum nu ar face parte din același proces,
și să adopte o temă de interes pentru elevi, care transcede granițele diferitelor discpline, organizând
cunoașterea ca un tot unitar. Astfel, unitățile de învățare ale disciplinelor ,, se topesc” în cadrul
conturat de temele activităților integrate. Printr-o abordare integrată a conținuturilor se iese din
monotonia aceluiași algoritm de predare a unor lecții, elevii sunt stimulați și atrași prin diversitatea
activităților și prin apariția elementului-surpriză. Se imprimă lecțiilor un caracter aparte, diferit de
modul de predare tradițional.
Dacă succesul școlar este dat de performanța elevului în cadrul contextelor disciplinare,
succesul în viața personală, profesională și socială este dat tocmai de capacitatea de a ieși din tiparul
unei discipline și de a realiza conexiuni și transferuri rapide între discipline, pentru soluționarea
problemelor ivite.
401