-
ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ – ELEMENT DEFINITORIU ÎN PROGRESUL
CUNOAȘTERII
Prof. înv. primar,MIȘCA PAULA LUMINIȚA
Școala Gimnazială Tg. Trotuș
„Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Astăzi
disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le închide
în impasul hiperspecializării. Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce în ce
mai manifestă a unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face ca omul să
fie uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate.”
L. D’Hainaut
În viața de zi cu zi folosim cunoștințe acumulate la mai multe discipline și valorificăm
capacitățile tuturor materiilor de studiu. Deoarece viața noastră este complexă transmiterea
cunoștințelor este necesară a fi ca un tot unitar.
D’Hainaut propune o nuanțare între abordarile intradisciplinare, interdisciplinare,
pluridisciplinare si transdisciplinare.
Abordarea după care centrarea se face nu pe materii, ci pe demersurile intelectuale sau
afective ale elevului, este una de tip transdisciplinar. O asemenea perspectivă transcede disciplinele,
subordonindu-le omului pe care vrem să-l formam, în aceasta conceptie, disciplinele nu sunt
ignorate, dar nu mai constituie puncte de focalizare al formarii, ci furnizeaza situatii de învățare.
Demersurile pe care le propune D Hainaut au un caracter global, situindu-se între obiective
macrostructurale si obiective microstructurale; nu au un caracter operational, dar constituie o etapa
spre operationalizarea finalităților. Acestea sunt formulate astfel: a comu- nica, a reactiona la
mediul inconjurator, a traduce, a se adapta, a prevedea, a invata, a decide, a alege, a aprecia, a
examina actiunea, a actiona, a aplica, a rezolva probleme, a crea, a transforma, a organiza, a
conduce, a explica, a abstrage, a dovedi.
Abordarea interdisciplinară a conținuturilor învățării asigură unitatea cunoașterii și depășirea
granițelor disciplinelor de învățământ, ajută elevul să-și formeze imagini unitare despre realitate și îi
dezvoltă gândirea integratoare.
Avantajele fiecărei abordări de integrare curriculară sunt:
- INTRADISCIPLINARITATEA - contribuie la schimbarea percepției despre o disciplină
- INTERDISCIPLINARITATEA - încurajează învățarea prin cooperare și pe bază de proiecte
- MULTIDISCIPLINARITATEA - permite elevilor să realizeze legaturi între conținuturile
diverselor discipline.
Luând în considerare aceste avantaje este recomandată abordarea integrată a curriculumului
cadrele didactice fiind responsabile de coordonarea corectă a temelor abordate din perspectivă
integrată.
O dată cu intrarea în clasa pregătitoare ( la șase ani) copilul nu renunță l a comportamentul ludic ce
i-a intrat în obișnuință în anii preșcolarității.
Activitatea de învățare ar trebui organizată sub forma unor lecții mai tentante și atractive.
Instruirea în spiritul jocului este cea mai importantă orientare metodologică.
Pentru o abordare cât mai completă și convingătoare a instruirii școlarilor mici în spiritul
jocului acesta trebuie să-și găsească aplicabilitate în lecții. Cel mai impotant lucru este acela de a
371