-
sângele-voinicului este alcătuit din două substantive care denumesc o floare de culoare roşie foarte
frumoasă;
bloc- turn este format din două substantive bloc şi turn care înseamnă bloc foarte înalt.
10). Descrierea obiectului. Ce înseamnă cuvăntul ochelari? Este un obiect alcătuit din rame
şi lentile care sunt sticle de dimensiuni (mărimi) mici. Ochelarii ajută la o vedere mai bună şi la
protejarea ochilor. După cum se intuieşte, denumirea acestor obiecte vine tocmai de la cuvântul ce
denumeşte organul care are nevoie de ei: ochi.
11). Explicarea cuvintelor în context este o formă superioară, dând posibilitatea formării
unor asociaţii între cuvântul dat şi cuvintele care se leagă, între cuvântul nou şi conţinutul
propoziţiei. Elevii îşi dau seama că acelaşi cuvânt capătă înţelesuri noi în diverse situaţii precizate
în context.
Exemple: a) Pentru explicarea cuvântului năprasnic, acesta s-a introdus într-o propoziţie: Era
un ger năprasnic.
b) colţ- punctul unde se întâlnesc două laturi;
- bucată de la capătul pâinii;
- floare de colţ- plantă;
- a da din colţ în colţ- a căuta să ieşi din încurcătură.
Cuvintele explicate şi înţelese de elevi sunt introduse în procesul vorbirii prin:
conversaţie introductivă;
citirea şi analizarea textului;
prin exerciţii de vorbire pe baza materialului intuitiv.
Îmbogăţirea vocabularului elevilor se realizează, cu precădere la orele de citire.
Activitatea cu vocabularul se desfăşoară în cadrul lecturii explicative în următoarele
momente:
înaintea lecturii expresive se explică cuvintele noi de elevi care ar putea diminua înţelegerea
textului de la prima citire;
în timpul lecturii explicative se iau în discuţie cuvintele care ridică probleme mai mici;
la sfârşitul lecturii explicative se discută expresiile sensurile figurate ale cuvintelor prin care textul
comunică mesajul cu multiplele lui valenţe.
Vom exemplifica această modalitate de lucru pe baza textului „Cântarea României” de
Alecu Russo. După captarea atenţiei, se explică pe text următoarele unităţi semnificative de
vocabular:
amurg- apusul soarelui;
pribegie- rătăcire din loc în loc, părăsire a satului natal;
trufaşi- măreţi, grandioşi.
Pe parcursul lecturii explicative se iau în discuţie cuvintele pe care le propun u nii elevi şi pe
care alţii s-ar putea să le cunoască.
De exemplu: aducerea- aminte- amintire, farmecă- încântă, limpede- clar.
La sfârşitul lecturii explicative se vorbeşte despre limbajul artistic, care dă expresie unor
stări de mare tensiune sufletească, face apel la sensurile figurate ale cuvintelor, la diferitele figuri de
stil, la procedeele artistice variate pe care elevii le caută deseori, chiar le creează şi le folosesc apoi
în exprimarea lor curentă.
Astfel, fără a le defini şi a le denumi, în analiza textelor, învăţătorul are posibilitatea să
evidenţieze valorile cognitive şi mai ales afective ale unor figuri de stil, precum şi sensul conotativ
ale unor expresii, al unor cuvinte, altfel cunoscute de către elevi în contexte obişnuite. De exemplu,
identificarea următoarelor mijloace artistice:
termenii de opoziţie: „cel dintâi şi cel de pe urmă cuvânt”;
epitete: „munţii...trufaşi”, „câmpii strălucitoare”, „pâraie răcoroase”, „dumbrăvi spânzurate”,
„Dunărea bătrână”, „ râurile în spumă ”, „pâraie repezi şi sălbatice”;
metafora: „aducerea aminte de zilele copilăriei” care înseamnă „amintirea copilăriei”.
353