SNAIC2015 | Page 36

- elementele de conţinut ale învăţării, consemnate în programe şcolare izolate unele de altele, esenţialmente monodisciplinare şi academice. Ulterior, s-a produs o mutaţie semnificativă, prin alinierea proiectării şi a dezvoltării curriculare la rezultatele recente ale cercetării şi ale practicii în domeniu pe plan internaţional. Astfel, învăţământul din România transferă gradual în practica educaţională principalele componente ale Curriculumului Naţional. Curriculumul reprezintă un concept cheie nu numai în ştiinţele educaţiei, dar şi în cazul practicilor educaţionale contemporane. ”Curriculum desemnează ansamblu coerent de conţinuturi, metode de învăţare şi metode de evaluare a performanţelor şcolare, organizat în vederea atingerii unor obiective determinate”.(G. Văideanu, OP.CIT., pa g. 102) Curriculum, în accepţiunea largă în care este vehiculat astăzi, presupune un sistem compex de „procese deciziţionale, manageriale sau de de monitorizare care precd, însoţesc şi urmează proiectarea, eleborarea, implementarea, evaluarea şi revizuirea permanentă şi dinamică a setului de experienţe de învăţare oferite în şcoală. În sens restrâns, curriculum desemnează ansamblul documentelor de tip reglator sau de altă natură, în cadrul cărora se consemnează experienţele de învăţare”.(A. Crişan, 1998) Caracteristicile esenţiale ale curriculumului sunt „coerenţa, cunoaşterea interconexiunilor dintre elementele componente şi posibilitatea obţinerii unui feed-back semnificativ în raport cu obiectivele urmărite.” (G. Văideanu, OP.CIT., pag. 416) De-a lungul timpului, progresul ştiinţelor a determinat intensificarea preocupărilor pentru regruparea domeniilor cunoaşterii. Un element definitoriu în progresul cunoaşterii îl constituie abordarea interdisciplinară care a trasat de-a lungul timpului una din marele axe ale cunoaşterii. În vederea pregătirii copiilor pentru a face faţă cu succes provocărilor lumii contemporane, şcoala trebuie să pună accentul pe formarea la aceştia de competenţe şi atitudini transversale şi transferabile. Abordarea interdisciplinară presupune dezvoltarea capacităţii de a transfera rapid şi eficient, de a sintetiza şi de a aplica cunoştinţe, deprinderi, competenţe acumulate prin studierea diferitelor discipline în vederea rezolvării unor situaţii problemă.L.Ciolan afirmă: „Succesul în viaţa personală, profesională şi socială e dat tocmai de capacitatea de a realiza conexiuni care să conducă la realizarea eficientă a problemelor concrete.” (L. Ciolan, „Dincolo de discipline”) Problemele cu care se vor confrunta în viaţa profesională, socială sau personală impun decizii care nu se regăsesc în cadre disciplinare. Deopotrivă, ele au un caracter inegrat, iar rezolvarea lor impune corelaţii rapide şi smnificative, sinergie şi acţiune contextualizată. Elevii acumulează în procesul instructiv-educativ şi nu numai, un ansamblu de cunoştinţe, deprinderi, atitudini. Pentru a-i sprijini în identificarea legăturilor între ideile şi procesele dintr-un singur domeniu, dar şi a celor între procesele din domenii diferite, precum şi din lumea exterioară şcolii se impune realizarea unui curriculum integrat. În sens larg, curriculumul reprezintă ansamblul proceselor educative şi al experienţelor de învăţare prin care trece elevul în timpul şcolarizării. În sens restrâns, curriculumul cuprinde ansamblul acelor documente şcolare în care se valorifică înterdependenţele dintre obiective, conţinuturi, metodologie şi strategiile de evaluare. Integrarea presupune acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse elemente în scopul de a construi un întreg de nivel superior. A integra înseamnă a pune în relaţie, a coordona şi îmbina părţi separate dintr-un întreg funcţionl şi armonios. La nivelul curriculumului, integrarea înseamnă stabilirea de relaţii între cunoştinţele, capacităţile, competenţele, atitudinile şi valorile care aparţin unor discipline şcolar distincte. Curriculum integrat prezintă următoarele caracteristici: • combinarea şi punerea în relaţie a obiectelor de studiu; • stabilirea de relaţii în concepte, fenomene şi procese din domenii diferite; 28