-
b)cunoaşterea conţinutului programei analitice, a manualului si bibliografiei suplimentare specifice
disciplinei de învăţământ;
c) asigurarea relaţiilor interdisciplinare;
d) stabilirea felului de activitate didactica (teoretica sau practica), a tipului de lecţie şi încadrarea lui
într-un sistem de lecţii.;
e) elaborarea structurii specifice tipului de lecţie stabilit;
f) stabilirea obiectivelor de specialitate, operaţionale si acelor pedagogice;
g) stabilirea conţinutului temei n oi;
h) stabilirea adecvata a strategiilor didactice necesare desfăşurării lecţiei;
i) stabilirea modului de desfăşurare a activităţilor didactice;
j) stabilirea timpului (in minute) pentru fiecare etapa a secţiei.
Tipurile şi structura lecţiilor
Tipul de lecţie este un model didactic sub forma unui ansamblu de elemente caracteristice
(momente sau etape) pe baza căruia se proiectează structura unei anumite lecţii.
Principalele tipuri de lecţii sunt:
de comunicare de noi cunoştinte;
de recapitulare;
de fixare şi aplicarea cunoştinţelor;
de formare a priceperilor si deprinderilor;
de verificare si apreciere a cunoştinţelor;
lecţii mixte (combinate).
Structura lecţiei este un model didactic care stabileşte numărul de etape didactice și le ordonează
într-un mod coerent, corespunzător unui anumit tip de lecţie. Proiectarea poate să se realizeze într-o
structura în care componentele ei sunt prezentate succesiv sau încadrate într-o forma tabelara. În
procesul didactic se urmăresc câteva sarcini de instruire:
- transmiterea de cunoştinţe;
- recapitularea, fixare de cunoştinţe;
- verificare, evaluare de cunoştinţe;
- formare de priceperi si deprinderi.
În funcţie de acestea se clasifica şi tipurile de lecţii:
1. lecţie mixta;
2. lecţie de transmitere de noi cunoştinţe;
3. lecţie de formare de priceperi şi deprinderi (fixare);
4. lecţie de recapitulare si si statizare;
5. lecţie de verificare si evaluare.
Fiecare lecţie poate avea mai multe variante:
1. în funcţie de continuat: lecţie introductiva;
2. în funcţie de metode: lecţie de dezbatere, lecţie de instruire – programata;
3. în funcţie de mijloacele didactice: lecţie pe baza de tv, diapozitive, modele;
4. în funcţie de forma de lucru: lecţie frontala, munca pe grupe, individuala;
5. în funcţie de disciplina: lecţie de formare de priceperi si deprinderi (lecţie de exerciţii, lecţie de
lucrări practice, lecţie de lucrări de laborator).
Evenimentele instruirii sunt:
1) Captarea atenţiei – stimulează interesul, curiozitatea elevului; un film releva un fenomen
neobişnuit si astfel se dirijează atenţia.
2) Informarea elevului cu privire la obiectivul urmărit – obiectivele trebuie comunicate efectiv,
trebuie exprimate in cuvinte pe care elevul sa le înţeleagă rapid.
3) Stimularea reactualizării capacitaţilor învăţate anterior – o mare parte a noi învăţări este o
combinare a ideilor (de ex. masa rezulta din combinarea ideilor acceleraţie şi forţa şi înmulţire),
poate fi o comunicare care solicita o recunoaştere, o reamintire.
4) Prezentarea materialului stimul – stimulii care trebuie prezentat elevului sunt cei implicaţi în
performanţa care reflecta învăţarea.
257