SNAIC2015 | Page 263

-  punctul de plecare îl constituie obiectivele stabilite pentru elev în spiritul unui învăţământ formativ, bazat pe valorificarea potenţialului de (auto)instruire - (auto)educaţie al fiecărui elev/student;  între toate elementele activităţii didactice (obiective - continua - metodologie - evaluare) se stabilesc raporturi de interdependenta, determinate de rolul central al obiectivelor pedagogice;  asigura echilibrul dintre pregătirea de specialitate a formatorilor (conceputa interdisciplinar, cu o disciplina ,,principala" si cel putin una ,,secundara") şi pregătirea psihopedagogica. Niveluri ale proiectării pedagogice. În funcţie de orizontul de timp luat ca referinţă, distingem doua tipuri fundamentale de proiectare pedagogica: 1. proiectarea globală - are drept referinţă o perioada mai mare din timpul de instruire: de la un ciclu şcolar la un an de studiu; se concretizează în elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare; 2. proiectarea eşalonata - are ca referinţa perioade mai mici de timp, de la anul şcolar până la timpul consacrat unei singure activităţii didactice, şi se concretizează în: proiectarea activităţii anuale, pe baza planului de învăţământ si a programei şcolare. Proiectarea anuala a activităţii are in vedere o perspectiva mai îndelungată asupra predării unei discipline. Proiectarea anuala presupune:  identificarea obiectivelor generale urmărite în predarea disciplinei;  analiza conţinutului, identificarea unităţilor mari de continuat (capitole, teme) şi a succesiunii lor;  eşalonarea în timp (precizarea numărului de ore pentru fiecare unitate şi precizarea datei sau a săptămânii din structura anului şcolar);  distribuţia timpului pe tipuri de activităţi: predare, fixare şi sistematizare, evaluare. Rubrici: semestrul, capitolul, nr. ore alocat fiecărui capitol, forme de evaluare sau proiectarea activităţii semestriale este o continuare a proiectării anuale şi poate include, pe lângă elementele specifice unei proiectări anuale, o prima anticipare a strategiilor didactice şi a posibilităţilor de evaluare, în funcţie de obiectivele urmărite şi de conţinutul detaliat. Consta în: programarea capitolelor (unităţile de învăţare) pe o anumită durata de timp; stabilirea strategiilor utilizate in parcurgerea acelor capitole, a metodelor, procede lor, a mijloacelor de învăţare, materiale didactice. Rubrici: Obiective operaţionale, tema capitol, perioada de realizare, nr. ore, mijloace de învăţământ. Tot aici am putea aminti şi de proiectarea sistemului de lecţii adică a acelor lecţii care au o anumită legătura unele cu altele proiectarea unei activităţi didactice, care înseamnă, cel mai adesea, proiectarea lecţiei, datorita ponderii mari pe care o ocupa lecţia în a nsamblul formelor de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice. Proiectarea activităţii pe lecţii – constituirea demersului educaţional concret, desfăşurat într-o ora didactică şi în care trebuie să fie prevăzute cel putin unele elemente esenţiale; proiectul unei lecţii anticipează modul de definire al ei. El ţine de anumite condiţii (resurse materiale, umane dar şi de o oarecare doza de realism, de idealitate). În situaţiile de la clasa unele prevederi ale proiectului de lecţie nu pot fi realizate. Rubrici: obiective operaţionale, (măsurabile si evaluabile ), conţinutul informaţional al lecţiei, strategiile didactice (metode, mijloace de învăţământ, mijloace materiale), tipuri de învăţare, probe de evaluare, nr. de ore, perioada proiectarea lecţiei presupune un demers anticipativ, pe baza unui algoritm procedural ce corelează următoarele patru întrebări:  Ce voi face?  Cu ce voi face?  Cum voi face ?  Cum voi şti daca am realizat ceea ce mi-am propus? Aceste patru întrebări sunt expresia celor patru etape fundamentale în proiectarea lecţiei: Etapa I: Identificarea obiectivelor lecţiei. 255