-
PREDAREA INTEGRATĂ A CUNOŞTINŢELOR ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. înv. primar GABRIELA AVRAM
Liceul cu Program Sportiv Baia Mare
,,Cel mai putenic argument pentru integrarea curriculum-ului este chiar faptul că viaţa nu
este împărţită pe discipline.” (J. Moffett)
Abordarea integrată a curriculum-ului are ca deziderat apropierea şcolii de viaţă reală,
aplicarea teoriei în practică, suplinirea abstractului de către concret. Accentul se pune pe formarea
unor competenţe, atitudini, valori transversale şi transferabile utile pentru dezvoltarea personală şi
socială a elevilor.
A integra reprezintă punerea în relaţii, coordonarea şi îmbinarea părţilor separate, distincte
într-un tot de nivel superior, într-un întreg funcţional, unitar şi armonios. Curriculum-ul integrat
vizează o anumită modalitate de organizare şi planificare a învăţării, care conduce la o
interrelaţionare a disciplinelor, a obiectelor de studiu, producând conexiuni între ceea ce învaţă
elevii şi experienţele lor de viaţă.
Predarea integrată are ca referinţă nu o disciplină de studiu, ci o tematică unitară, comună
mai multor discipline; o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită, ajută la trasferul
cunoştinţelor dintr-un domeniu în altul. Prin activităţile desfăşurate într-o manieră integrată, cadrele
didactice oferă şansă elevilor de a se manifestă liber şi creativ şi creează un mediu stimulativ şi
diversificat pentru dezvoltarea personalităţii lor.
Literatura pedagogică actuală descrie integrarea curriculară drept o modalitate inovatoare de
proiectare a curriculumului, care presupune sintetizarea şi organizarea didactică a conţinuturilor din
diferitele domenii ale cunoaşterii, astfel încât să se asigure că elevul achiziţionează o imagine
coerentă, unitară despre lumea reală.
„Curriculum-ul integrat presupune crearea de conexiui semnificative între teme sau
competenţe care sunt de regulă formate separat, în interiorul disciplinelor. Aceste teme sau
competenţe au o puternică legătură cu viaţa cotidiană a elevilor şi îşi propun, direct sau indirect, să
contribuie la formarea unor valori şi atitudini.”
Interdisciplinaritatea este definită ca “interacţiune existentă între două sau mai multe
discipline, care să poată să meargă de la simpla comunicare de idei, până la integrarea conceptelor
fundamentale privind epistemologia, terminologia, metodologia, procedeele, datele şi orientarea
cercetării”.
Principala modalitate de introducere a interdisciplinarităţii în învăţământ o reprezintă
regândirea conţinuturilor şi elaborarea planurilor, a programelor şi manualelor şcolare în
perspectiva conexiunilor posibile şi necesare sub raport epistemologic şi pedagogic. Acţiunea de
promovare a interdisciplinarităţii trebuie să se integreze în contextul sistemului educativ dat. De
asemenea, pentru a fi eficientă, trebuie să se asocieze cu alte principii sau inovaţii specifice unui
învăţământ modern.
Avantaje şi dezavantaje ale interdisciplinarităţii
Avantaje:
Conceptele şi organizarea conţinutului di n această perspectivă favorizează transferul şi, prin
urmare, rezolvarea de probleme noi, permit o vedere mai generală şi o decompartimentare a
cunoaşterii umane;
Această optică constituie o abordare economică din punctul de vedere al raportului dintre
cantitatea de informaţie şi volumul de învăţare;
Realizează conexiuni între discipline, punând în evidenţă coeziunea, unitatea, globalitatea
temei sau a problemei de studiat.
14