CONCLUZII.
-
Esenţa educaţiei tehnologice o constituie pregătirea practică, formarea priceperilor şi deprinderilor
de muncă pe baza cărora elevul să poată trece cu uşurinţă de la un domeniu de activitate la altul.
Cercetările psihologice din ultimul timp au dus la concluzia că " a cunoaşte un obiect, un fenomen
sau proces înseamnă a acţiona asupra lui şi a-l transforma". ( J. Piaget). Experimentul şi exerciţiul
trebuie să fie punct de plecare pentru fiecare act de cunoaştere, iar învăţarea devine productivă când
se desfăşoară prin efort propriu de gândire şi acţiune.
Confecţionând diverse obiecte, elevii vor cunoaşte unele reguli şi norme elementare cu privire la
operaţiile de muncă necesare. La fiecare formă de activitate prevăzută de programă ( lucrări de
hârtie, carton, lemn, modelaj, împletituri diferite etc.), elevii sunt familiarizaţi cu materialele
respective, cu operaţiile de lucru corespunzătoare, cu tehnica executării obiectelor.
Lecţiile de educaţie tehnologică constituie un bun prilej de aplicare în practică a
cunoştinţelor însuşite şi la alte obiecte de învăţământ, de consolidare şi aprofundare a acestora.
BIBLIOGRAFIE
C. Tănase, Auxiliar curricular ciclul superior al liceului- Proiectul Phare TVET RO2005
G Lichiardopol, C Galin , Manual Educatie tehnologica, clasa a VII-a, Editura: Aramis
Ovidiu Dumitrescu , An ghel Ioncea Dorel Radu Constantin ,Dorinel Voiniţchi, Materiale şi
tehnologii sticlă, ceramică, lianţi, metale,Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Proiectul pentru
Învăţământul Rural, 2005
Constantin Rodica, Proiectul pentru invațămantul rural, Didactica educației tehnologice, 2005
179