-
METODA ÎNVĂŢĂRII PRIN DESCOPERIRE FOLOSITĂ ÎN PREDAREA LIMBII
ENGLEZE
Prof. GANCIU CRISTINA
Şcoala cu clasele I-VIII nr. 2 Sebeş, jud. Alba
Un aspect al reformei învăţământului presupune înlocuirea metodelor tradiţionale de predare
cu metode ale gândirii critice, bazate pe principiile învăţării active. Tendinţa actuală în predarea
limbilor moderne este aceea de a-l considera pe elev un participant activ în procesul de învăţământ.
Pentru ca acest lucru să fie posibil cu adevărat, profesorii trebuie să implice elevii în procesul de
învăţare prin stabilirea unei noi relaţii între ei şi elevi şi crearea de oportunităţi pentru o motivaţie
mai înaltă.
Un mod de a stimula şi a motiva elevii să participe activ în procesul de învăţare a limbilor
străine este acela de a le oferi posibilitatea de a descoperi informaţii noi şi de a juca rolul de
“cercetători”. Puşi în situaţia de a descoperi singuri informaţii noi, elevii vor reţine aceste informaţii
mai uşor şi pentru o perioadă mai lungă de timp.
Învăţarea prin descoperire reprezintă acea modalitate de participare activă a elevilor în
procesul didactic, care constă în efectuarea de activităţi şi investigaţii proprii, independente,
orientate în direcţia cercetării, reconstrucţiei şi redescoperirii adevărurilor ştiinţifice şi a metodelor
de elaborare a acestora. Un elev învaţă prin descoperire atunci când se află în faţa unei probleme,
când o studiază, restructurându-i datele şi analizându-le, când imaginează variante de rezolvare,
când o găseşte pe cea optimă, o aplică şi descoperă soluţia. Metoda descoperirii este orientată spre
proces şi nu spre conţinut şi se bazează pe ipoteza că învăţarea nu este un simplu ansamblu de fapte.
Elevii învaţă să analizeze şi să interpreteze datele obţinute mai degrabă decât să memoreze
răspunsul corect.
Metoda învăţării prin descoperire este o metodă care se bazează pe investigaţie. Ea
încurajează elevii să-şi folosească cunoştinţele şi experienţele din trecut, intuiţia, imaginaţia şi
creativitatea pentru a descoperi fapte, corelaţii şi noi adevăruri. Ea se opune metodelor bazate pe
memorare mecanică, bazate pe receptare, chiar dacă ele asigură înţelegerea celor asimilate şi
învăţarea mai rapidă. Această metodă nu presupune doar a învăţa ceva nou, ci ajută la stabilirea
unor relaţii între datele deja cunoscute şi ceea ce a rămas încă necunoscut. Combinând experienţa cu
acţiunea, metoda descoperirii accentuează caracterul aplicativ al predării, favorizând realizarea unei
legături mai strânse între teorie şi practică.
Această metodă a învăţării prin descoperire trebuie proiectată cu atenţie, bine documentată şi
interactivă. Profesorii pot să folosească poveşti, jocuri, materiale vizuale şi alte tehnici care să
stârnească curiozitatea şi interesul elevilor şi să-i conducă spre noi modalităţi de gândire, acţiune şi
reflecţie. Tehnicile folosite în învăţarea prin descoperire pot varia, dar scopul este întotdeauna
acelaşi, şi anume ca elevii să ajungă singuri la rezultatul final. Prin explorarea situaţiilor, prin lupta
cu întrebări şi controverse, elevii vor reţine mult mai bine cunoştinţele nou dobândite.
Ca orice metodă activ-participativă, învăţarea prin descoperire prezintă avantaje, dar are şi anumite
limite.
180