-
Există două moduri de integrare în funcţie de tipul disciplinelor:
o Integrarea complementară, când corelaţiile se realizează între discipline înrudite,
complementare;
o Integrarea paralelă, când corelarea se face între discipline din grupe diferite.
Un exemplu ar putea fi reprezentat de abordarea temei Omul atât din perspectiva creaționistă, cât și
din cea evoluționistă, adaptând, desigur, informațiile la caracteristicile de vârstă ale elevilor.
Avantaje şi dezavantaje ale multidisciplinarităţii
Avantaje:
o Confortul cadrelor didactice, care nu îşi simt domeniul ameninţat;
o Realizarea de planificări corelate între discipline;
o Realizarea de către elevi a unor legături între conţinuturile diverselor discipline;
o Explicarea unor teme sau probleme ce nu pot fi lămurite în cadrul unei singure discipline.
Dezavantaje:
o Unele teme sau probleme din lumea reală necesită un efort conjugat pentru a fi rezolvate;
Transdisciplinaritatea
Întrepătrunderea disciplinelor şi coordonarea cercetării pot sfârşi prin adoptarea aceluiaşi
ansamblu de concepte fundamentale sau elemente metodice generale, adică un nou domeniu de
cunoaştere sau o nouă disciplină.
Acest tip de abordare tinde către o fuziune a cunoştinţelor specifice diferitelor discipline, la
descoperirea unor noi câmpuri de investigaţie, la conceperea unor noi programe de cercetare.
Considerându-se că deschide calea către atingerea unui nivel superior al cunoaşterii,
transdisciplinaritatea a fost ridicată la rangulde “noua viziune asupra lumii”, fiind capabilă să
conducă la înţelegerea, soluţionarea multiplelor probleme complexe şi provocări ale lumii actuale.
Cel mai concludent exemplu este acela că Planul cadru este structurat pe cele şapte arii
curriculare, care exprimă intenţia evidentă de a găsi soluţii pentru integrarea conţinuturilor. Ariile
curriculare reprezintă grupaje de discipline ce au în comun anumite conținuturi și obiective de
formare. Între cele şapte arii curriculare există un echilibru dinamic. Raportul dintre acestea se
modifică în funcţie de vârsta celor care învaţă şi de specificul ciclurilor curriculare.
CONCLUZII
o Integrarea conţinuturilor şcolare este o necesitate şi un deziderat;
o Strategiile de predare/ învăţare integrată, precum şi nivelurile la care acestea se realizează
sunt condiţionate de o multitudine de factori, de natură obiectivă şi subiectivă;
o Aceste modalităţi de integrare au avantaje, dar şi dezavantaje;
o În dorinţa noastră de a fi moderni, de a inova practica şcolară, trebuie prudenţă, deoarece
echilibrul dintre extreme (diferenţiere pe discipline vs integrare totală) se pare că este soluţia
cea mai eficientă.
Bibliografie:
Bocoş, M., Chiş, V., Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, particularizări pentru
învăţământul primar ; Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj –Napoca, 2012, pag.87
Bocoş, M., Teoria curriculumului. Elemente conceptuale şi metodologice,; Ed. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008, pag. 45
Chiş ,V., Provocările pedagogiei contemporane, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2002, pag. 67
Ciolan, L. , Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed. Polirom,
Iaşi, 2008, pag. 24
Crişan, Al. (coord.), Curriculum şcolar. Ghid metodologic, Bucureşti:M.E.I.-I.S.E., 1996, pag 3
Ionescu, M., Instrucţie şi educaţie, ediţia II-a revăzutăed. University Press, Arad, 2007, pag. 12
127