-
BIBLIOGRAFIE
Bocoş, M., Chiş, V., Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, particularizări pentru
învăţământul primar ; Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj –Napoca, 2012, pag.87
Bocoş, M., Teoria curriculumului. Elemente conceptuale şi metodologice,; Ed. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008, pag. 45
Chiş ,V., Provocările pedagogiei contemporane, Ed. Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca,2002, pag. 67
Ciolan, L. , Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Ed.
Polirom,Iaşi, 2008, pag. 24
Crişan, Al. (coord.), Curriculum şcolar. Ghid metodologic, Bucureşti:M.E.I.-I.S.E., 1996, pag 3
Ionescu, M., Instrucţie şi educaţie, ediţia II-a revăzutăed. University Press, Arad, 2007, pag. 12
ACTIVITĂŢILE INTEGRATE ÎN GRĂDINIŢĂ
Educatoare - GRĂDINARU DANIELA
Grădiniţa cu P.N.Nr.2, M. Caşin, Bacău
Procesul instructiv-educativ pe care îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare,
punerea în valoare a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu caracter integrat, şi cu
o abordare complexă a conţinuturilor.
Prin activitate integrată se înţelege un demers global, în care graniţele dintre categoriile de
activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei
teme. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi domenii diferite înlesnesc
copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se creează situaţii de învăţare
optim structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic, determinând experienţe de
învăţare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare.
Integrarea este o manieră de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, dar nu
trebuie să facem confuzii între cele două concepte şi să identificăm interdisciplinaritatea – ca o
componentă a mediului pentru organizarea cunoaşterii, cu integrarea – ca o idee sau un principiu
integrator care rupe hotarele diferitelor categorii de activităţi şi grupează cunoaşterea în funcţie de
tema propusă de educatoare ori de copii.
Experienţele de învăţare la care copilul este cooptat sau provocat să participe pot fi comune
tuturor copiilor din grupă sau pot fi diferenţiate, în funcţie de nivelul acestora şi se pot organiza prin
alternarea tuturor formelor de învăţare – în microgrup, individual, în perechi sau cu întreaga grupă.
Copiii sunt antrenaţi prin joc să asocieze, să analizeze, să compare, să formuleze păreri, să facă
deducţii, să formuleze concluzii despre fiinţe, obiecte, lucruri şi fenomene care altădată se vehiculau
în activităţi diferite, în perioade diferite.
Educatoarei îi revine libertatea, dar şi răspunderea în stabilirea ţintelor, în realizarea
coerenţei pe axa finalităţii educaţionale a demersurilor, utilizând principii didactice, forme de
organizare a activităţii de învăţare, criterii de evaluare. De asemenea, tot educatoarea este cea care
realizează integrarea, compatibilizarea conţinuturilor şi stabileşte relevanţa acestora în raport cu
cerinţele curriculare şi aşteptările comunităţii.
Educatoarea organizează activităţi integrate generate de subiecte stabile planificate pe tot
timpul anului. Aceste activităţi pot fi desfăşurate integrat după scenariul elaborate de educatoare ce
începe cu întâlnirea de grup, iniţiată în fiecare zi şi care se poate realiza sub forma unei povestiri, a
203