SIMPOZIONUL NAȚIONAL ” ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR- DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ”
„ ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR- DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ” Înv . Vasilica Balu
Școala Gimnazială I-VIII Albești , jud . Mureș
„ Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi . Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne va permite să știm cum va fi lumea lor . Atunci să-i învățăm să se adapteze !” ( Maria Montessori – „ Descoperirea copilului ”)
Iată , idealul educațional ce a traversat diverse etape istorico-sociale și care , independent de forma Curricumului Național , a orientat drumul educației , atât în cadrul instituțiilor specifice , cât și în afara acestora . Este flacăra ce ține aprins „ motorul educației ” și va rămâne viu în mintea , în sufletul și în acțiunile fiecărui dascăl dedicat vocației sale !
Instituțiile de învățământ sunt doar un pion în educația elevilor . Ceilalți parteneri angrenați în educație ( familia , mediul social , alte instituții culturale , etc .) sunt implicați în acest proces complex , fie pozitiv , fie negativ , în funcție de situații particulare . Acest fapt face ca procesul educațional prin care trece fiecare elev pe parcursul tututror etapelor de studii să fie „ sub lupa ” Ministerului Educației , drept pentru care , în ultima perioadă a propus , în cadrul Curricumului Național , sugestii de abordări integrate ale conținuturilor .
Din punct de vedere ligvistic , sintagma „ abordare integrată ” presupune abordarea realității printr-un demers globalizat , în cadrul căreia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe , dispărând granițele dintre variatele categorii de activități . Particularizând la domeniul educației , acest demers se traduce prin : pluridisciplinaritate , interdisciplinaritate și transdisciplinaritate .
Pluridisciplinaritatea se referă la situațiile în care un conținut , aparținând unui anumit domeniu , este supus unei analize prin prisma mai multor discipline . Este varianta cea mai apropiată de elev prin contactul ce-l are cu disciplinele specifice anului de studiu .
Interdisciplinaritatea este forma cea mai des întâlnită în procesul de predare – învățare . Diverse discipline de studiu concură în a aduce explicații și viziuni ample asupra conținutului investigat . Este abordarea care iese din limitele unei discipline , iar acțiunile educatorului vizează o dezvoltare transversală a elevului . Competenţele vizate ( gândire critică , creativitate , rezolvare de probleme , evaluarea riscului , luarea deciziilor , managementul constructiv al emoţiilor ) sunt combinaţii de cunoştinţe , deprinderi şi atitudini adecvate contextului , care mai apoi , fiind deprinse , pot fi aplicate în contexte diferite .
Transdisciplinaritatea reprezintă ultima etapă în abordarea integrată . Este centrată pe „ viața reală ”, pe problemele importante , semnificative , așa cum apar ele în context cotidian și așa cum afectează viețile diverselor categorii de oameni , deoarece , așa cum spunea și filosoful Alfred North Whitehead , „ educația este arta de a utiliza cunoștințele ”.
8 DECEMBRIE 2017 46