SIMPOZIONUL NAȚIONAL ” ABORDAREA INTEGRATĂ A CONȚINUTURILOR- DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ”
INTERDISCIPLINARITATEA , O NECESITATE ÎN SISTEMUL EDUCAȚIONAL
Prof . înv . primar , Alecsandru Dalia Școala Gimnazială Buciumi , Jud . Bacău
În vederea pregătirii copiilor pentru a face față provocărilor lumii contemporane , școala trebuie să pună accentul pe formarea la aceștia de competențe , atitudini transversale și transferabile .
Abordarea interdisciplinară presupune dezvoltarea capacităţii de a transfera rapid şi eficient , de a sintetiza şi de a aplica cunoştinţe , deprinderi , competenţe acumulate prin studierea diverselor discipline în vederea rezolvării unor situaţii problemă . În acest sens , L . Ciolan afirmă : „ Succesul în viaţa personală , profesională şi socială e dat tocmai de capacitatea de a ieşi din cutia disciplinară , de capacitatea de a realiza conexiuni care să conducă la realizarea eficientă a problemelor concrete ”.
Interdisciplinaritatea „ implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii ” afirma G . Văideanu . Este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite , între sertarele disciplinare . În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale obligatorii , sugerate chiar de planul de învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor curriculare . În înfăptuirea unui învăţământ modern , formativ , considerăm predarea-învăţarea interdisciplinară o condiţie importantă . Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor , la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii , a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică ; corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele , o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită .
Predarea-învăţarea prin corelarea obiectelor de studiu reprezintă noul în lecţii , care activează pe elevi , le stimulează creativitatea şi contribuie la unitatea procesului instructiveducativ , la formarea unui om cu o cultură vastă . Reuşita şcolară a copiilor depinde în mod esenţial de varietatea , calitatea şi pertinenţa materialului didactic utilizat , atât demonstrativ , cât şi individual . Elevul învaţă să opereze cu numere dacă manipulează materiale concrete şi simboluri ale acestora , dacă este atras de modul de prezentare a conţinuturilor .
Corelaţiile interdisciplinare sunt legături logice între discipline , în sensul că explicarea unui fenomen solicită informaţii şi metode studiate la diferite materii . Acestea pot fi spontane sau planificate şi pot fi legate de definirea unor concepte / noţiuni , de utilizarea unor metode sau instrumente în contexte noi , de transferul unor valori şi formarea unor atitudini prin diferite discipline . Abordarea interdisciplinară nu elimină organizarea curriculum-ului pe discipline , ci este un demers complementar . Interdisciplinaritatea nu complică procesul instructiv , ci , dimpotrivă , duce la extinderea şi adâncirea conexiunilor posibile între discipline . Activităţile interdisciplinare au pronunţate valenţe formative , contribuind la formarea unei atitudini noi faţă de cunoaştere . Copiii încep să cunoască lumea şi viaţa sub aspectele lor variate prin transferul cunoştinţelor . Învăţarea interdisciplinară favorizează cultivarea atitudinilor creative , dezvoltarea flexibilităţii gândirii , a sensibilităţii copiilor ; oferă posibilitatea însuşirii tehnicilor de cunoaştere ştiinţifică în perspectiva educaţiei şi autoeducaţiei permanente .
8 DECEMBRIE 2017 13