Health & Human Resources
ceilalți medici. “Da, mă simt discriminat. Vin alții din
afara Uniunii Europene care au efectuat studiile în
afară și dacă se însoară cu o româncă sau se mărită
cu un cetăţean al UE, au drept să se înscrie la
CMR, să practice, iar eu cu diplomele obţinute
aici nu pot f angajat”, a precizat dr. Mohamed.
Colegul său tot de origine libaneză a punctat
aspectul remunerării care creează diferențe.
„Noi nu avem salariu nici ca rezidenți, în timp ce
colegii noștri români lucrează la fel ca noi și ei
au salariu”, a spus Yusef. “Nu e o discriminare ca
un om care a venit la 18 ani în România, a studiat medicina generală şi a făcut specializare,
şi-a dat toate examenele să aibă dreptul de a profesa. Eu cred că e o discriminare între românii şi
străinii care au studiat împreună aceeaşi facultate,
iar dreptul de liberă practică să li se dea doar
românilor, nu şi străinilor”, e de părere Ahmed
Jaber.
Cardiologul indian care a găsit de lucru
după 2 ani
Hanna Babar este indian, a terminat facultatea
în România în 2004, a făcut rezidenţiatul în cardiologie, devenind medic specialist în 2013. De
atunci timp de 2 ani a căutat cu disperare un loc
de muncă. Deși în spitalul timișorean în care și-a
făcut rezidențiatul era criză de cardiologi, fiind
necesari încă 4 medici, Babar nu a avut loc. “Nu
pot să lucrez toată viața ca voluntar.
Am lucrat 6 ani în timpul rezidențiatului fără
salariu şi fără bonuri de masă. Dacă în România politica pentru medicii străini care au făcut
pregătirile în universitățile de stat nu se schimbă,
bineînțeles nu o să mai aștept mult.
O să aleg între Marea Britanie, Irlanda şi
Franţa. Salariile oferite în țările astea pentru
un specialist în cardiologie încep de la 3500
euro plus gărzi şi alte beneficii”, a declarat dr.
Hanna Babar. Indianul s-a ataşat de România,
în special de Timişoara, fiind din 1999 pe meleagurile bănățene. A mărturisit că nu ar părăsi
România dacă ar avea un trai decent şi posibilitatea de a profesa ca medic. “Nu am dat 12 ani
din viața mea să fiu medic specialist în cardiologie şi să fac altceva”, a spus cardiologul. Mulți
colegi de facultate, veniţi din India sau din alte
ţări au plecat şi în momentul de faţă lucrează în
Germania, Olanda, UK şi Irlanda.
„CMR trebuie să recunoască licența eliberată de
universitățile de stat şi certificatele de specialist
şi să elibereze drept de liberă practică. Dacă un
străin vrea să rămână în România şi să profeseze
ca medic nu văd de ce nu este posibil acest lucru.
Credeţi că GMC UK sau IMC Irlanda sunt
incompetenți? Nu cred. Ei eliberează drept de
practică pentru străinii care au diplomele din
România”, susţine indianul. Cert este că din 2007
încoace avem de-a face cu o hemoragie majoră,
64
aproape 20.000 de medici au luat drumul Europei, cu predilecție în Franţa, Anglia şi Germania.
După doi ani de căutări, cardiologul Babar a încheiat contract cu un cabinet privat din Timișoara.
Ce ar însemna angajarea acestor medici, cetăţeni
străini
Angajarea lor ar permite să se astupe măcar
o gaură a hemoragiei de medici. În România
sunt zone în care accesul la asistența medicală
se face cu dificultate din cauza lipsei cadrelor
medicale: sunt cazuri în care există un medic
la cca. 4.000 de persoane; sunt cazuri în care
nu se prezintă candidați pentru locurile scoase la concurs chiar de către spitale județene.
Nemţii ofereau medicilor străini dornici să
profeseze la ei cabinete mici în sate. Nevoia
în ruralul românesc de medici e mare, deci
doctorii străini ar putea fi distribuiţi în zonele
cu deficit de personal. E o hemoragie de neoprit și care lasă statul în pagubă și pacienții în
suferință. În contextul în care întreaga Europă
se confruntă cu un mare val de imigranți din
ţările arabe, angajarea medicilor străini în centrele de primire de azil ale imigranţilor ar fi o
soluţie. Aceşti medici în loc să stea degeaba
aşteptând dreptul de liberă practică ar putea
controla foarte bine starea de sănătate a
imigranţilor care intră în România. Posibil ca
folosirea acestei resurse umane să presupună
și niscaiva investiții din partea statului român.
Plecând de la ideea CMR că, „numai simplu fapt
de a urma un program de rezidenţiat fără finalizarea lui potrivit legii nu poate connstitui un
motiv suficient de puternic pentru dobândirea
de către această categorie de cetăţeni de a lucra ca medic pe teritoriul României”,